Este posibil să fiu suspectată de o oarecare obsesie privind producţia artistică dedicată copiilor, pentru că am mai scris recent despre acest subiect. Rămân la părerea că una dintre şansele de a construi un viitor artelor spectacolului în condiţiile în care invazia culturii şi divertismentului “la domiciliu” pare a fi de nestăvilit este aducerea copiilor în contact viu cu artiştii cât mai devreme.
Participarea la prima reprezentaţie din această toamnă cu baletul de buzunar Păpuşile meşterului Coppelius, prezentat într-o nouă viziune scenografică a Vioricăi Petrovici şi mai ales reacţia unui public venit cu precădere de la casele de copii (pentru că şcolile erau în grevă, iar mersul la spectacol “cu clasa” implică şi el prezenţa profesorilor şi elevilor pe aceeaşi baricadă) m-a incitat să revin asupra acestui subiect.
Din octombrie 1998 când se înfiinţa prima companie românească de gen, Opera Comică pentru Copii, au trecut şapte ani. Într-adevăr, ea se alătura unei pleiade de teatre pentru copii şi de păpuşi – de stat şi independente – care menţineau trează atenţia foarte tinerilor spectatori faţă de actul cultural viu, dar în domeniul muzical totul se reducea la concertele educative – mai reuşite sau mai puţin reuşite, în funcţie de darul celui care prezenta. Este evident că un spectacol cu costume, lumini, mişcare scenică este mult mai incitant pentru micuţii spectatori decât producţia simfonică, fie ea oricât de accesibilă. De atunci, aflăm că s-au adunat nu mai puţin de 400 de spectacole, peste 90.000 de spectatori atât în stagiunile permanente de la Bucureşti (Sala mică a Palatului Naţional al Copiilor), Câmpina (Casa Tineretului) şi Braşov (Teatrul “Sică Alexandrescu”), cât şi în turnee în ţară şi în străinătate, la festivaluri diverse. Un repertoriu larg, divers, de la Flechtenmacher la Enescu şi Anatol Vieru, de la Bach, Mozart sau Rossini la Stravinski a fost conceput în ideea de a familiariza şi atrage copiii spre valorile baletului şi operei, cu producţii moderne, dinamice, punând accentul pe sublinierea comicului de situaţie, a umorului de calitate.
Păpuşile meşterului Coppelius pe un colaj din muzica la Coppelia, i-a avut în distribuţie pe Oana Bădănoiu (care va fi înlocuită de Oana Popescu în ultimele două săptămâni din noiembrie), Cătălin Caracaş, Vicenţiu Popescu, Raul Oprea, Georgiana Stroe, Cristina Mitu şi copiii Irina Neagu şi Teodora Karpatti, în rolul povestitorului şi primarului aflându-se cântăreţul Cătălin Petrescu. Regia şi coregrafia sunt semnate de Cătălin Caracaş, care este şi sufletul Studioului de balet pentru copii al Operei Naţionale din Bucureşti şi pe care îl redescoperim fermecător în rolul de compoziţie al Meşterului Coppelius. Superbe, fascinante pentru privirile dispuse a se lăsa încântate de diversitatea coloristică, costumele Vioricăi Petrovici sunt primul element care atrage publicul atât de special compus din copii între 6 şi 10 ani.
Arsenalul actoricesc “pus la bătaie” de balerinii implicaţi în această montare – solişti ai Operei Naţionale din Bucureşti – aduce alături de tot ceea ce înseamnă mijloace proprii baletului clasic o expresivitate a fizionomiei care depăşeşte media solicitată în spectacolele operei... “mari”, deoarece sala fiind mai mică, micuţii spectatori pot vedea şi mai ales sunt foarte sensibili la ceea ce sugerează figura balerinilor. Iată un capitol la care Oana Bădănoiu, protagonista actualei montări este imbatabilă. Să nu uităm că tehnica şi performanţele strict coregrafice sunt mai puţin importante în astfel de condiţii (chiar dacă toţi membrii distribuţiei se găsesc la un nivel deosebit din acest punct de vedere). Iar figura luminoasă, zâmbetul cuceritor, mai ales atunci când sunt alăturate unei evoluţii perfecte îi vor captiva definitiv pe micuţii spectatori dispuşi să strige bravo în fiecare pauză a coloanei sonore. Cătălin Caracaş în rolul de compoziţie al Meşterului Coppelius este cel care atrage reacţii mult mai variate, cel care ştie să producă râsul atât prin limbajul pur coregrafic, cât şi prin cultivarea comicului de situaţie.
Dacă v-am stârnit interesul, să ştiţi că luni şi marţi, la Palatului Copiilor, vă puteţi duce la Păpuşile meşterului Coppelius, o poveste dansată superbă, a cărei vizionare prezintă un singur risc, mai ales pentru fetiţe: s-ar putea să vrea să se facă balerine.