|
Dans quel sang a trempé ce costume qui vide comme un fleuve chaque mouvement notre ombre rentrée en nous-mêmes nos corps étrangement debout? Dans la journée des murs, des ailes, des grandes voix des escaliers dans la chaleur continuent notre chair et nous, soudain sans os acharnés à refaire sous notre peau l'impossible statue plus que nus, écorchés - indivisibles au fond - nous brûlons toujours Très tôt seulement le tissu flotte encore à cette distance si juste des premiers nuages détachés du ciel Nous sommes trois, dit-il en souriant, avec le silence déjà levé dans la maison |
În care sînge s-a cufundat acest veşmînt ce orişice mişcare o secătuieşte asemeni unui fluviu umbra noastră retrasă înlăuntru ale noastre trupuri straniu înălţate? În lumină, ziduri, aripi, voci răstite trepte de arşiţă cuprinse ne duc tot înainte carnea iar noi, fără de oase dintr-o dată înverşunîndu-ne să reclădim pe sub piele părelnica statuie şi mai despuiaţi, jupuiţi - de neîmpărţit, la urma urmei - ardem mai departe Curînd doar ţesătura norilor dintîi desprinşi de cer pluteşte încă în depărtarea aceasta într-atît de vie Sîntem trei la număr, spuse el surîzînd, în tăcerea deja lăsată peste şezămînt |
 |
|
Referinţa: Jean-Pierre Lemaire (n. 1948) - «Bûcher d'Héraclès», în volumul Visitation, Poèmes, Paris, Éditions Gallimard, NRF, 1985, 200 p. in 8°, ISBN 2-07-070487-4, p. 120. Volumul Visitation a primit premiul Max Jacob. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |