J'entaille ma peau avec le souvenir de votre incursion en elle bouleversant ma vie d'esprit et l'autre. Je vous reconnais comme l'Unique Placenta, je vous reconnais comme durable avant et après. De la part de Dieu, oh! quelle marque de bienveillance pour un fou que Votre Incursion et depuis!... quelle douceur parfois autour de moi, quelle retenue parfois en moi. Emplissez mon sac avec Votre Senteur afin que je pleure de gratitude à cause de Votre Miracle enraciné dans ma piteuse bêtise. Qu'est-ce que j'escompte? la communication. Ce dont je me souviens, je le redemande, mais ce que ma pensée demande, ma dure vie le fuit. Je me fais de moi l'image d'un noir voleur emportant avec soin ce qu'il veut détester. Je me fais du Dieu l'image d'une Coulée d'Electuaire qui manœuvre pour l'encercler de ce que la tendre pensée demande et que l'empressement s'entête à sauter. |
Pe piele îmi scrijelesc amintirea trecerii Domniei Voastre răvăşind în ea viaţa mea înţelepţească şi cealaltă. Vă recunosc drept Unic Prapur, vă recunosc dăinuind mai înainte şi mai apoi. Oh, ce semn de îngăduinţă pentru un nebun, dinspre Cel de Sus, Trecerea Domniei Voastre şi de atunci!... ce duioşie împrejurul meu din cînd în cînd, ce smerenie în mine. Încărcaţi-mi tolba de Miasma Domniei Voastre pentru ca să lăcrimez îndatorat văzînd Minunea prinsă în jalnica-mi neghiobie. Ce caut? să spun ceva. Lucrul de care îmi aduc aminte, îl cer din nou, dar ceea ce gîndul meu tot cere, a mea trudită viaţă îl ocoleşte. Am despre mine imaginea unui hoţ întunecat ducînd cu grijă după sine ceea ce vrea să urască. Din Domnul păstrez arătarea unei Scurgeri de Electuar ce nu mai pridideşte să-l încercuiască cu ceea ce gîndul bun cere, iar graba se încăpăţînează să lase la o parte. |
Referinţa: Max Jacob (1876-1944) - «Pieuse ballade du fond des fonds», în volumul Poèmes épars. Le cornet à dés, II (Une suite), Choix et présentation par Claude Michel Cluny, Paris, Éditions La Différence, Collection «Orphée», 1994, 183 p., ISBN 2-7291-1007-0, p. 85. Imagine: Amedeo Modigliani, Portretul lui Max Jacob, 1916, ulei pe pînză, 73 x 60 cm., Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen, Dusseldorf. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |