Dacă cumva ai făcut greșeala să gândești
Dacă ai mai și rezolvat vreo problemă
Dacă ai anticipat măcar un cutremur mic, imperceptibil
Dacă ai prezis întârzierea toamnei
Îți vor pomeni zilnic șiruri lungi de păcate
Te vor încondeia ca la carte
Până nu îți închid gura nu se lasă
Dacă cumva ai făcut imprudența să fii frumoasă
Ba chiar și eroarea de fi din cale afară de senzuală
Din curvă nu te scot până nu se liniștesc că nu le mai tai calea
Ideal e să nu mai ieși deloc din casă
Să stai închisă, putoare!
Să nu mai tulburi privirile inocenților
Dacă ai căzut în ispita de a spune adevărul
Îți intră înarmați pe fereastră
Îți atacă șifonierele
Îți răscolesc prin așternuturi
Îți termină rezerva de înghețată
Te toacă mărunt mărunt
Doar doar să îl retragi
Să zici că ți s-a părut
Că e doar o părere
O impresie vagă
O stare trecătoare
Iar dacă cumva, Doamne ferește, te prind fericită
Atunci trebuie să umbli cu gluga pe ochi
Să-ți legi la glezne greutăți
Să nu cumva să-ți citească delictul
În grația cu care se desprind tălpile de pe sol
De parcă ar sta să își ia zborul
Curvă, mincinoasă, proastă și afurisită
Rămasă fără înghețată
Și cu un stol întreg de lebede
Fâlfâindu-ți pe sub faldurile rochiei
Fericito ce ești!