Sărbători fericite

Dragii mei, am intrat în luna decembrie de câteva zile cam posomorâte, cu câțiva fulgi pe mașinile din spatele blocului unde locuiesc. Moș Nicolae și-a scuturat barba albă, anunțând tuturor apropierea zilei când vine să împartă mere, portocale, banane și jucării cioplite în lemn. Câțiva colindători îmbrăcați în costume populare, însoțiți de un om în blană de urs, au jucat pe melodii populare, care se auzeau dintr-un casetofon cu boxe puternice. Pe seară, băieții mei au împodobit bradul. Este împopoțonat cu globulețe, fel de fel, și plin cu ghirlande și lumini. Poate prea plin pentru gustul meu, dar dacă lor le place așa, de ce nu...?

Mâine ajunge Moș Niculae pe la noi, apoi, peste puțin timp, vine și Crăciunul. Mai trec câteva zile și este Anul Nou. O roată a vieții ce se învârte mereu, exact ca circuitul apei în natură, tema de la fizică pe care am făcut-o, în sfârșit, cu Răzvan.

Mi-ar plăcea să fie zăpadă, cum era în iernile din copilăria mea. Zăpadă până la genunchi, mulțime de sănii pe derdeluș, oameni de zăpadă uriași, care făceau concurență uriașilor trovanți ce dormeau un somn adânc sub haina de nea. În Joia Mare vin și acum colindătorii pe la casele oamenilor să ceară Colindeți dându-le binețe cu mult cunoscutele cuvinte: "Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați ori nu ne dați!". Multe ierni am fost și eu la colindat și seară, târziu, îmi număram prada: covrigii îi înșiram pe ață, merele, portocalele, dulciurile, nuci...

Postul îl țineam pe tot. Nici nu se putea altfel. Mamaia gătea doar mâncare de post. Acum, recunosc, nu îl mai țin. Atunci era musai, altfel nu ne puteam împărtăși în dimineața Crăciunului și, dacă nu ne împărtășeam, nu ne aducea Moș Crăciun nici un dar sub bradul natural, împodobit cu globuri, luminițe, vată pusă din loc în loc pe crengi, lumânărele colorate, prinse cu cleștișori, și artificii. Venirea lui Moș Crăciun era strâns legată de Nașterea Pruncului Iisus.

În fiecare an primeam de la Moșul câte o carte cu povești și jucării. Și când am descoperit cine era Moșul, tot astfel de cadouri ne plăcea să primim, eu și sora mea.

Acum doi ani, băieții mei m-au supărat foarte tare și le-am spus că, eu sunt... Moșul.:) Straniu, acum așteaptă cadourile mele sub brad, dar și pe cele ale lui Moș Crăciun. Pentru că există Moșul. Stăm la bloc, dar găsește o cale să ajungă și în apartamente.

Poate, anul acesta o să avem parte de multă zăpadă și cadouri multe: voie bună, sănătate, liniște în suflet și bunătăți.

Sărbători fericite, tuturor!

Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)