Traducere: "Pămîntul (Terra) există exact în acele puncte în care există traducere a existenței sale potrivit unui anumit mod (științific, de pildă) în existența sa potrivit altul mod (politic, de pildă)" (Patrice Maniglier, Le philosophe, la Terre et le virus. Bruno Latour expliqué par l'actualité, Les Liens Qui Liberent, oct. 2021).
Eric Zemmour e o rușine nu numai pentru Franța, ci pentru omenire, dar joacă un rol precis: spală și coafează altfel cadavrul viu al lui Marine Le Pen.
Extrema dreaptă actuală (incendii de jur-împrejur, toate din interiorul casei: Reichstag, de!) = Virusul Viu.
Fascismul (de dreapta sau de stînga: el e prim) militarizează civilii.
Noua găselniță sud-est-europeană: rotația. Stupizii spun "rotativă", adică "tipografie". Probabil: de bani, privilegii, reproducere la nesfîrșit, în cît mai multe exemplare; inflație de putere.
Toleranță sau respect? Cînd, unde, cu cine, față de ce/cine?
Întrebare ("tehnică") ecologică (și pentru ecologie): multe (care, totuși? trebuie inventariate cu grijă) sînt/formează condiții de viață pentru umani, dar umanii pentru ce sînt/formează condiții de viață (reproducere & creație)? Răspuns sigur: masiv, total asimetric, uneori (cel mai adesea?) nici măcar pentru ei înșiși.
Extrema dreaptă în campanie, adică în acțiune. Poate uitaserăți cu ce Zeamă veche și răsuflată (răs-suflată, tocmai de aceea putînd re-suflată) se mănîncă Zemmour.
Pînă nu încalci o lege, două parcă nu simți că trăiești, nu ești om. Transgresiunea săracului, la fel ca aspirina aceluiași. Dar într-o formă încă și mai săracă, radical de săracă...
Mă tem că noi, consumatorii (tocmai pentru că nu avem ce consuma), subvenționăm de fapt producția și transportul de energie. Pentru că plătim, și încă mult, exorbitant, pentru o marfă care nu ne este livrată și pentru niște servicii care nu sînt efectuate.
Ce bine că există adulți și ne lasă să ne jucăm în curtea lor! Iar curtea lor este Curtea, este Patria, ograda Patrimoniului bine împrejmuit.
Din păcate, pentru tot Estul Europei, Rusia este un fel de principiu al realității. R-Estul e visul lui Ceaușescu: nici Rusia, nici Occident. Ceea ce se poate înțelege dezirativ și chiar volitiv, dar a uita marii atractori (cum ar zice Latour) se pedepsește cu treziri urîte, mahmure.
Vă doare iar în cur de noi, aicea, occidentalilor, care am consumat cuminți! Iar ne vindeți, capitaliștilor? Țări-marfă, popoare nașpa...
Una, alta: "Elu le 25 novembre, l'écrivain et prix Nobel de littérature 2010 [Marion Vargas Llosa] apporte son soutien au candidat d'extrême droite de la présidentielle chilienne du 19 décembre. Un engagement qui n'est pas sans précédent".
Un damf de Inchiziție bîntuie din nou Europa (unele fantome, cele cu adevărat înspăimîntătoare, nu sînt nici vizuale, nici auditive, ci olfactive: put!), apărătoarea dreptei credințe și inventatoarea adevăratei și dreptei Cancel Culture.
Se miră și ăștia (unii jurnaliști) ca proștii: relația dintre arme și nazism este structurală, ține de tehno-modernitate (acel amestec, adevărat Cocteil Molotov, care renaște azi, dintre ultra-dezvoltare tehnologică și regresie spre toate arhaismele). Chiar dacă ne-am obișnuit cu ei para-militari, accentul e tot pe militărie. Para- e în plus, sînt civilii, cei cu uniforma pe sub maieu, spontanii, organicii, deja armată, dincoace (imanent, infra) de uniformă.
Trăiască Bucureștioara, pîrîul devenit secret, subteran, după ce a fost pur și simplu îngropat acum peste 150 de ani deoarece bravii bucureșteni riverani de ieri, la fel ca și cei de azi, își aruncau scîrnăviile în el (în mahalaua Scaune, de exemplu, din care a mai rămas doar strada cu acest nume, cuvînt care însemna butuc de măcelărie), făcînd dintr-un vechi fir de apă bucureșteană un focar de infecție care a fost, prin urmare, astupat, adică băgat sub covor de către autorități, fiind deci făcut să devină un minunat și de viitor principiu de-constructor al Bucureștiului, singurul în care am ajuns să ne mai punem, în parte, speranța. "După blocuri" nu știu dacă mai este cineva (de fapt, tot mai mulți, dar alții - aceasta e, poate, "Marea Înlocuire", socială, nu rasială: adevăratele rase sînt clasele - pentru că s-au construit alte și alte, "fără număr", "dezvoltări imobiliare", noi "rezidențe"), dar sub București e Bucureștioara!
Nu v-a plăcut deconstrucția (un avertisment dintre tabere, de pe chiar linia de front, mereu în mișcare), na, iată că acum vine distrugerea, aia pe bune, fără posibilitatea vreunei negocieri (al cărei timp a trecut pentru că l-ați pierdut)! Le-ați confundat, ați preferat să practicați amalgamul, dar lenea, inacțiunea se plătesc. Moral, ecologic - adică politic. Ați așteptat, ați tras de timp, așteptați-vă acum (și noi cu voi, în aceeași barcă găurită pe care voi cu mîna noastră ați găurit-o și pe care acum tot mai vreți s-o furați ca să vă salvați) la tot mai rău. Va (mai) urma, frați dușmani.
NATURĂ versus NETURĂ. Am devenit "netură", viitură de net (care este un Niet, sufocat cum e de sentimentul rusesc, pan-nihilist, omni-sacrificial al ne-ființei, al Ființei-Ne), care din promisiunea de a fi un ocean a devenit un lighean închis, sufocant, o găleată de plastic atent dirijată într-un ocean rămas pe dinafară, necunoscut, uitat. Metaversul nu va fi un Multivers sau un Plurivers, ci, la fel cum s-a întîmplat cu netul în ansamblul său (și ca tehnică de dresaj deja formalizată de Foucault), dublura, dublarea de control: să ne proiectăm (să ne fie proiectată) o umbră, un dublu, un "avatar" prin care să putem fi mai ușor desenați, "dizainați" "după netură", nu "după natură". Dublul, dublura, dublarea, simularea, copia, reprezentarea are menirea de a se autonomiza, ca Mediu, de Referent, devenind principalul și, încet-încet, singurul Mesaj. Corpul dublat, simulat, robotizat pentru a putea fi dresat. Adică vom rămîne, vom fi declasați ca Natură lăsată pe dinafară, surghiunită în afara "Neturii" conducătoare, ființe inferioare, "naturale", de-clasate. Etc.
Dintr-o greșeală: ancrer-encrer. A ancora prin scris.
Este atîta lipsă de pregătire (nu numai profesională, ci pur și simplu umană, intelectuală, caracterială, morală) în numirile exclusiv politice (tocmai din cauza acestei exclusivități, zdrobitor clientelare) în funcțiile de exercitare a atribuțiilor statului, încît, practic, este ca și cum am practica HAZARDUL, TRAGEREA LA SORȚI: absolut ORICINE ar putea fi în acele funcții, ba chiar se poate, statistic, paria că, dacă chiar am trage la sorți, am putea să nimerim mult, mult mai bine, mai just, mai potrivit. Numai că, vai, cu adevărat practicată ca atare, tragerea la sorți este semnul unei democrații (ca și) absolute, radicale, adică exact opusul oligarhiilor contra-meritocratice de la noi.
Încă o dată (pentru că o dată nu va fi niciodată pentru totdeauna), naționalismul de fațadă, isteric, de port popular și de urlete, nu face decît rău tocmai ideii de națiune: naționalismul este anti-patriotic. Iar singurul patriotism actual nu poate fi decît cel european. Care rămîne, încă, a fi definit, altfel spus dezbătut...
Eric Zemmour e o rușine nu numai pentru Franța, ci pentru omenire, dar joacă un rol precis: spală și coafează altfel cadavrul viu al lui Marine Le Pen.
Extrema dreaptă actuală (incendii de jur-împrejur, toate din interiorul casei: Reichstag, de!) = Virusul Viu.
Fascismul (de dreapta sau de stînga: el e prim) militarizează civilii.
Noua găselniță sud-est-europeană: rotația. Stupizii spun "rotativă", adică "tipografie". Probabil: de bani, privilegii, reproducere la nesfîrșit, în cît mai multe exemplare; inflație de putere.
Toleranță sau respect? Cînd, unde, cu cine, față de ce/cine?
Întrebare ("tehnică") ecologică (și pentru ecologie): multe (care, totuși? trebuie inventariate cu grijă) sînt/formează condiții de viață pentru umani, dar umanii pentru ce sînt/formează condiții de viață (reproducere & creație)? Răspuns sigur: masiv, total asimetric, uneori (cel mai adesea?) nici măcar pentru ei înșiși.
Extrema dreaptă în campanie, adică în acțiune. Poate uitaserăți cu ce Zeamă veche și răsuflată (răs-suflată, tocmai de aceea putînd re-suflată) se mănîncă Zemmour.
Pînă nu încalci o lege, două parcă nu simți că trăiești, nu ești om. Transgresiunea săracului, la fel ca aspirina aceluiași. Dar într-o formă încă și mai săracă, radical de săracă...
Mă tem că noi, consumatorii (tocmai pentru că nu avem ce consuma), subvenționăm de fapt producția și transportul de energie. Pentru că plătim, și încă mult, exorbitant, pentru o marfă care nu ne este livrată și pentru niște servicii care nu sînt efectuate.
Ce bine că există adulți și ne lasă să ne jucăm în curtea lor! Iar curtea lor este Curtea, este Patria, ograda Patrimoniului bine împrejmuit.
Din păcate, pentru tot Estul Europei, Rusia este un fel de principiu al realității. R-Estul e visul lui Ceaușescu: nici Rusia, nici Occident. Ceea ce se poate înțelege dezirativ și chiar volitiv, dar a uita marii atractori (cum ar zice Latour) se pedepsește cu treziri urîte, mahmure.
Vă doare iar în cur de noi, aicea, occidentalilor, care am consumat cuminți! Iar ne vindeți, capitaliștilor? Țări-marfă, popoare nașpa...
Una, alta: "Elu le 25 novembre, l'écrivain et prix Nobel de littérature 2010 [Marion Vargas Llosa] apporte son soutien au candidat d'extrême droite de la présidentielle chilienne du 19 décembre. Un engagement qui n'est pas sans précédent".
Un damf de Inchiziție bîntuie din nou Europa (unele fantome, cele cu adevărat înspăimîntătoare, nu sînt nici vizuale, nici auditive, ci olfactive: put!), apărătoarea dreptei credințe și inventatoarea adevăratei și dreptei Cancel Culture.
Se miră și ăștia (unii jurnaliști) ca proștii: relația dintre arme și nazism este structurală, ține de tehno-modernitate (acel amestec, adevărat Cocteil Molotov, care renaște azi, dintre ultra-dezvoltare tehnologică și regresie spre toate arhaismele). Chiar dacă ne-am obișnuit cu ei para-militari, accentul e tot pe militărie. Para- e în plus, sînt civilii, cei cu uniforma pe sub maieu, spontanii, organicii, deja armată, dincoace (imanent, infra) de uniformă.
Trăiască Bucureștioara, pîrîul devenit secret, subteran, după ce a fost pur și simplu îngropat acum peste 150 de ani deoarece bravii bucureșteni riverani de ieri, la fel ca și cei de azi, își aruncau scîrnăviile în el (în mahalaua Scaune, de exemplu, din care a mai rămas doar strada cu acest nume, cuvînt care însemna butuc de măcelărie), făcînd dintr-un vechi fir de apă bucureșteană un focar de infecție care a fost, prin urmare, astupat, adică băgat sub covor de către autorități, fiind deci făcut să devină un minunat și de viitor principiu de-constructor al Bucureștiului, singurul în care am ajuns să ne mai punem, în parte, speranța. "După blocuri" nu știu dacă mai este cineva (de fapt, tot mai mulți, dar alții - aceasta e, poate, "Marea Înlocuire", socială, nu rasială: adevăratele rase sînt clasele - pentru că s-au construit alte și alte, "fără număr", "dezvoltări imobiliare", noi "rezidențe"), dar sub București e Bucureștioara!
Nu v-a plăcut deconstrucția (un avertisment dintre tabere, de pe chiar linia de front, mereu în mișcare), na, iată că acum vine distrugerea, aia pe bune, fără posibilitatea vreunei negocieri (al cărei timp a trecut pentru că l-ați pierdut)! Le-ați confundat, ați preferat să practicați amalgamul, dar lenea, inacțiunea se plătesc. Moral, ecologic - adică politic. Ați așteptat, ați tras de timp, așteptați-vă acum (și noi cu voi, în aceeași barcă găurită pe care voi cu mîna noastră ați găurit-o și pe care acum tot mai vreți s-o furați ca să vă salvați) la tot mai rău. Va (mai) urma, frați dușmani.
NATURĂ versus NETURĂ. Am devenit "netură", viitură de net (care este un Niet, sufocat cum e de sentimentul rusesc, pan-nihilist, omni-sacrificial al ne-ființei, al Ființei-Ne), care din promisiunea de a fi un ocean a devenit un lighean închis, sufocant, o găleată de plastic atent dirijată într-un ocean rămas pe dinafară, necunoscut, uitat. Metaversul nu va fi un Multivers sau un Plurivers, ci, la fel cum s-a întîmplat cu netul în ansamblul său (și ca tehnică de dresaj deja formalizată de Foucault), dublura, dublarea de control: să ne proiectăm (să ne fie proiectată) o umbră, un dublu, un "avatar" prin care să putem fi mai ușor desenați, "dizainați" "după netură", nu "după natură". Dublul, dublura, dublarea, simularea, copia, reprezentarea are menirea de a se autonomiza, ca Mediu, de Referent, devenind principalul și, încet-încet, singurul Mesaj. Corpul dublat, simulat, robotizat pentru a putea fi dresat. Adică vom rămîne, vom fi declasați ca Natură lăsată pe dinafară, surghiunită în afara "Neturii" conducătoare, ființe inferioare, "naturale", de-clasate. Etc.
Dintr-o greșeală: ancrer-encrer. A ancora prin scris.
Este atîta lipsă de pregătire (nu numai profesională, ci pur și simplu umană, intelectuală, caracterială, morală) în numirile exclusiv politice (tocmai din cauza acestei exclusivități, zdrobitor clientelare) în funcțiile de exercitare a atribuțiilor statului, încît, practic, este ca și cum am practica HAZARDUL, TRAGEREA LA SORȚI: absolut ORICINE ar putea fi în acele funcții, ba chiar se poate, statistic, paria că, dacă chiar am trage la sorți, am putea să nimerim mult, mult mai bine, mai just, mai potrivit. Numai că, vai, cu adevărat practicată ca atare, tragerea la sorți este semnul unei democrații (ca și) absolute, radicale, adică exact opusul oligarhiilor contra-meritocratice de la noi.
Încă o dată (pentru că o dată nu va fi niciodată pentru totdeauna), naționalismul de fațadă, isteric, de port popular și de urlete, nu face decît rău tocmai ideii de națiune: naționalismul este anti-patriotic. Iar singurul patriotism actual nu poate fi decît cel european. Care rămîne, încă, a fi definit, altfel spus dezbătut...