Decembrie 1988 și Decembrie 1989

Nu am o memorie selectivă să rețin doar bucuriile și zâmbetele sărbătorilor trecute. Cum zilele aste se împlinesc niște ani de la ce a fost prin decembrie 1989, iată câteva pasaje selectate (acum) din jurnalul meu referitoare la câteva zile din decembrie 1988 și 1989.

1988

Duminica 4 dec: Look Back in Anger / Privește înapoi cu mânie, film englez, alb-negru, cu Richard Burton. Măcar atât.

Miercuri 7 dec: 150 ani de teatru românesc la Botoșani. 30 ani de la înființarea teatrului «Mihai Eminescu». Spectacol de gală. «Et qui en Italie / N'a son grain de folie?» întreabă prințul Culai din Locul unde nu s-a întâmplat nimic de Mihai Sadoveanu. Au participat: Valentin Silvestru, Virgil Brădățean, Stelian Preda, Dan Puric, Luminița Gheorghiu, Dionisie Vitcu și ai noștri. Putea fi mai bogat, mai fastuos. Dar a fost cald în sala teatrului și eu am pierdut binoclul.

Duminica 18 dec: Colinde cântate de cele două formații conduse de profesorul Gheorghe Cojocaru. Am ajuns mai târziu la Casa Sindicatelor și nu am auzit interpretarea unui colind al lui Ioan Buhociu. Curent în sală! Vineri a venit Nicolaie Gâscă cu Cantores amicitiae, puține schimbări față de anul trecut. Un tip, Edi Ciubotaru a interpretat niște cântece americane, parcă ar fi fost vocea lui Elvis Presley. În parc a venit deja Moș Gerilă (doar acasă spunem Moș Crăciun), mici programe artistice date de copii de la unele școli din oraș, 9 elevi de la școala mea.

Miercuri 21 dec: Complot (Les diaboliques - Celle qui n'était plus) de cuplul Boileau-Narcejac, cred că-i primul roman scris de ei doi și citit de mine. Mă așteaptă Gândurile trândave ale unui pierde vară de Jerome K. Jerome.

Duminica 25 dec: Crăciunul. Adevărată vijelie, a tunat și a fulgerat. Bunica a spus că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 84 ani. Bunicul are aceeași părere. Ce-i insuportabil, dar probabil normal, e că se vorbește foarte calm despre moartea și înmormântarea lui. Se fac unele cumpărături necesare... Lugubru. Vineri, la concert, orgă, un bătrânel neamț a fost solist. Foarte frumos, mai ales Adagio de Albinoni. Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?

1989

Vineri 1 dec: Valentin Gheorghiu la pian. Gorby și Papa la Roma. Nadia ar fi spre SUA.

Sâmbătă 2 dec: din cauza unei furtuni puternice pe Mediterană, a doua întâlnire Bush-Gorby s-a amânat pentru azi. Iar se face de gardă în școală, zi și noapte. Imagini la «Vremia» (scris în limba rusă): în RDG, Cehoslovacia totu-i în fierbere, în mișcare.

Duminică 10 dec: din revista Astra nr 10/1989, la pagina 13 aflăm că în satul Scornicești, județul Olt, Constantin Mudava a construit un cabinet de masaj bioenergetic pentru familia prezidențială. Ei, da!

Vineri 15 dec: Foarte cald, puțin vânt. A murit Andrei Saharov. Aseară am fost la G., o clasă de-a XII-a, viitori învățători, a venit s-o colinde. Emoționant! Și ce voci bune! La Timișoara, Arad ar fi avut loc manifestări pentru a apăra un preot protestant... S-ar fi închis frontierele cu Ungaria, Iugoslavia... Verbele sunt la condițional prezent că nu sunt date anunțuri oficiale la noi. Excursia care trebuia să înceapă mâine, cu automobile, spre Cernăuți a fost amânată... La Liceul pedagogic s-a spus că reciclările nu mai au loc, cel puțin cele din centrele universitare... Ce va mai urma?

Miercuri 20 dec: discursul lui N. C. - elemente fasciste, huliganice, agenturi străine, influențe ale unor grupuri străine ce ar fi vrut să atenteze la independența, suveranitatea și integritatea țării, vinovații vor da socoteală... dar nimic despre victime, morți. Unii, ce au reușit să treacă granița și au putut telefona, povestesc lucruri ce te îngrozesc... Azi la Timișoara: altă demonstrație, se strigau lozinci contra lui N.C.

Joi 21 dec: posturile de radio străine povestesc ce grozăvii se petrec la Timișoara... Bunica a vrut să meargă la cimitir la bunicu' (tata a fost pe post de șofer), acolo s-a rugat și pentru cei de la Timișoara, să se termine tot acest calvar.

Vineri 22 dec: consfătuirea pe teme politico-educative nu a mai avut loc. Directoarea ne-a trimis acasă. Pe la 11,30-12 la televizor s-a anunțat că în toată țara se instituie starea de necesitate și că ministrul Nicolae Milea s-ar fi sinucis. La 12,47, eram în bucătărie, am deschis aparatul de radio, când deodată aud vocea lui Ion Caramitru, puțin gâfâită și emoționată. Fug la televizor: el, Mircea Dinescu și încă vreo câțiva anunță că N.C. a fugit, că ei au pus mâna pe televiziune... În casă a fost ceva de nedescris: bunica a îngenunchiat (genunchii i-au permis!), ne-am pupat între noi toți, strigăte de bucurie, râsete, planuri de viitor... Programul la TV a continuat non stop, transmițându-se tot ce se-ntâmpla prin țară, reacțiile străinilor. Miliția, securitatea au trecut sub conducerea armatei. Au apărut pe ecran: Sergiu Nicolaescu, preoți, tot felul de militari, oameni de diverse meserii, deținuți politici, elevi, studenți, părinți ai căror copii au murit, dispărut... În București, în jurul C.C al P.C.R, al Palatului Republicii, al Radioteleviziunii, al Poștei și Telefoanelor s-au dat lupte intre armata, populație, gărzi patriotice cu grupări de teroriști... Scriu ce se spune. Eu am fost în oraș între 16-17, era miting în piața Teatrului: dl Curcă, dna Zenovia Pavlică, dl. Viaceslav Popescu... au luat cuvântul din balconul clădirii. S-a anunțat de mai multe ori că Nicolae și Elena Ceaușescu ar fi la ba la Titu, ba la Slobozia, ba în mașină, ba în avion. Am primit invitația să urc și eu în balcon să-mi exprim entuziasmul, bucuria, am păstrat pentru mine... Pe la 23-24 am văzut la tv că fost prins și adus Nicu Ceaușescu (puțin zgâriat pe față), care ar fi luat copii prizonieri, dar apoi s-ar fi predat celor ce l-au adus la televiziune. A fost destul de demn, ar fi ordonat să nu se tragă în populație la Sibiu... Televiziunea a avut program toată noaptea, dar pe la ora 3 nu a fost imagine, numai sunet: se dădeau lupte pe culoarele instituției (asta a fost explicația dată). O poezie dintr-un ziar:
22 Decembrie
«O, Doamne, / Acesta e Bucureștiul? Pe-aici trecut-a parcă pojarul! / O, Doamne, / Aceasta e patria mea?/ Ce cataclism a pustiit-o astfel?! / Sau ce tiran nebun / A subjugat-o minții sale oarbe?! / Dictatorul a fost împușcat / Inima țării bate năvalnic din nou. / Radio Romania transmite: Sîntem liberi, sîntem liberi, sîntem liberi!!! (Alexandru Dugneanu, clasa a VII-a)

Sâmbătă 23 dec: probleme în București, în special cu acele grupuri de teroriști, mercenari (oare vom ști adevărul?!) ce mai rezistă pe ici pe colo, dar cu suficiente pierderi umane. La TV s-au perindat tot felul de invitați: scriitori, actori, sportivi: Cristian Gațu, Victor Rebengiuc (a spus că cei ce l-au proslăvit pe Ceaușescu înainte ar fi trebuit să încerce să spună o dată NU, iar acum, înainte de a vorbi, ar trebui să se șteargă la gură - a pus pe masă un sul de hârtie igienică...) a recitat Doina, Ilinca Tomoroveanu, Maricica Puică, un traducător sârb, Ion Caramitru, Tudor Mărăscu... Ilie Ceaușescu, când a fost arestat și i s-au luat obiectele personale a început să se pieptene... generalul Postelnicu a rugat să nu i se ia batista că-l doare capul... Pe la 18-19 s-a anunțat că Nicolae și Elena Ceaușescu au fost arestați și-s bine păziți. Se vorbește de Crăciun, de colinde, colindători, de sărbători. Altă viață! Pe la Băneasa iar se trage... Filmul Ringul (regia Sergiu Nicolaescu, 1984) cu SN, Marin Moraru. Pe la jumătatea filmului, Teodor Brateș, crainic la TV, anunță că unii telespectatori nu sunt de acord să se dea filme amuzante când în stradă mai mor oameni... în fine, dar și bucuria trebuie scoasă în evidență într-un fel... Dimineața în oraș: Curcă a fost aplaudat (cuvântul «tovarăș» și-a stricat conținutul), P.V. a fost oarecum huiduit, Z.P. a afirmat ceva de genul: toți cei ce-au avut privilegii, n-au stat la coadă, s-au mutat dintr-un apartament bun în altul și mai bun să nu intre în Comitetul Provizoriu... Cei din Chișinău vor să ne ajute în tot felul. Mulți ziariști și-au făcut Mea Culpa. Nici nu-ți vine a crede că poate fi și așa.

Duminica 24 dec: ceva mai răcoare. TV este în plină activitate. Se mai dau lupte la București, Timișoara, Sibiu... A fost prezentată arestarea Zoei Ceaușescu... Imagini ale televiziunii franceze referitoare la ce se petrece la noi. Gheorghe Zamfir, Tudor Gheorghe, prezentați cu multe din cântecele lor.

Luni 25 dec: Colinde, La Mulți ani! Dumnezeu să ne ajute! Dumnezeu e cu noi! Altă viață! Deținuți politici își povestesc viața din închisoare (la televizor). Păcat că bunicu' nu a apucat zilele astea...
«He! Bonjour, bonjour la vie! / Aujourd'hui comment vas-tu? Et! Bonjour, bonjour la vie / Moi je vais bien et je m'habitue.» pot cânta și eu după modelul lui Gilbert Becaud.
Cântăreți, muncitori, sportivi... vorbesc despre ce a fost și mai ales de cum va fi. Diferite persoane și de la noi din oraș își fac autocritica... S-a anunțat judecarea și condamnarea prin împușcare a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Cam rapidă acțiunea!

Marți 26 dec: Emisiunile la TV încep cu noaptea-n cap, adică pe la 9. Se face de pază în școală, e ora 17 și respect programarea: sunt în secretariat, televizorul merge. Mai devreme au vorbit: Doina Cornea, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu... Se fac anunțuri insistente ca populația din București și din alte orașe să nu dea crezare persoanelor ce-i cheamă la adunare în capitală (prin portavoce, din mașini, prin ferestre) pentru că armata n-ar mai fi de partea poporului. Destabilizare de-o parte sau de alta? Acum Ion Iliescu, șeful statului, Nicolae Militaru, ministrul armatei, și alți membri ai Frontului Salvării Naționale sunt în studioul 4. Șeful guvernului, un tip tânăr (și ce bine arată!, e mai modern îmbrăcat), parcă Petre Roman, e destul de optimist. Habar nu are cum a ajuns să vorbească de pe baricade, poporul l-a împins la toate actele (Ola la!) De la RM (soldat în termen la București) auzite, povestite nouă de mama lui: cică sâmbătă, când a fost arestată Zoe, în casa bunicii ei (mama Elenei C), soldații au luat-o și pe bunică și pe cei trei teroriști și i-au dus la spital. Bătrâna are 102 ani și nu vrea să mănânce fasole, cere portocale și banane. Teroriștii seamănă bine între ei, le lipsește câte un dinte din față (care maxilar, superior sau inferior?), au cămăși anti-glonț și altele pe deasupra, nu mănâncă nimic, li se fac perfuzii și doar atunci spun: «Apărăm pe Ceaușescu!» Azi aveau buzele și unghiile puțin vinete. Medicul crede că le lipsește drogul. Nu știu ce să cred despre RM, care mi-a fost elev 6 ani... Virgil Tănase vorbește la TV... Se promite prezentarea procesului... S-au redeschis posturile de radio din Iași, Timișoara... Imagini din casa familiei Ceaușescu din strada Primăverii...

Joi 28 dec: Marin Ceaușescu a fost găsit spânzurat în pivnița clădirii reprezentanței comerciale a României din Viena... S-a revenit la prețul de 0,65 lei pentru 1 kw h! E ceva! Se dă la TV filmul Dictatorul cu Charlie Chaplin.

Vineri 29 dec: ninge la București, soldaților le este frig în metrou. 108 sau 118 candidați la facultăți sau licee, ce nu au fost considerați admiși deși aveau medii egale cu ultimul intrat, au fost declarați studenți, liceeni... Cât de bucuroasă trebuie să fie familia P! La școală, adunare de constituire a Consiliului Frontului de Salvare: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți cauzate de vechiul regim (ar fi trebuit să spun și eu...). Dacă într-un colectiv de 46 persoane (atâția eram) apar atâtea probleme, darmite într-o țară! Reportaje interesante din București: pierderi în vieți omenești, pierderi materiale. Reapare muzica ușoară străină la radio și TV. Măi, Măi! Ce de idei au tipii din CFSN de îmbunătățire a situației din țară!!! De s-ar realiza!

Sâmbătă 30 dec: o căsătorie civilă și religioasă într-un hol al Muzeului de artă din București (doi tineri ce de o săptămână apără și muncesc în muzeu)! Poșta nu prea merge bine. Mihai Stănescu la tv, caricaturist cu premii prin lumea largă, proaspăt întors din Franța. Zilele astea am auzit limba franceză foarte des folosită de către: ziariști, fotografi, medici... De-o bucată de vreme ne sculăm cu televizorul, ne culcăm cu televizorul. Păcat că nu avem și-n bucătărie unul, că totuși trebuie să mâncăm câte ceva, nu numai televizor pe pâine. Înainte de începerea vacanței de iarnă am adunat mai multe resturi de fire colorate de Garofiță să-mi fac o bluză pentru vară. Acum știu ce model voi face pe fața și pe spatele bluzei.