Atelier LiterNet / Doriana Moratti: Visul unei nopţi... / Le rêve d'une nuit...

Erai acelaşi şi totuşi, altul.

Soseai la căderea nopţii, bătăi între un vis şi altul, siluetă abia schiţată, mâinile mele dându-ţi formă şi corp. Tremur sub degete...

Privirea mi se ridica spre tine, încrucişând-o pe a ta. Mister în ochii tăi, obişnuiţi să caute sclipiri profunde. Lacrimi perlate în zbaterea genelor ascundeau irisul întunecat unde o dorinţă năştea, fragilă. Timp suspendat în respiraţii... tăcere înainte de lume. Ne descopeream, ştiindu-ne dinainte...

Veneam de departe, mâini dezgolite, întinse unul spre altul, palme întoarse spre mângâieri, tremur în vârfuri de deget...

Siluetă ireală, contur luminat de focul ce dansa în ritmuri barbare, incantaţii din altă lume necunoscută mie, avansai spre mine cu paşi înceţi şi precişi. Încercam să-ţi pătrund taina ascunsă-ntre cuvinte nespuse încă, în tăceri scrise, tatuate în pielea-ţi, între riduri de suflet. Din călătoriile tale de dincolo de mine, nu voi şti nimic. Doar parfumul lor, incrustat în pori, doar semnele trupului tău. Doar teama, eu şi tu...

Briza lejeră o sufla departe de noi, mâinile atingându-ni-se ireal. Ne citeam cuvinte pe buze, dorinţe în ochi şi freamăt, tumult pe margini de piele şi dincolo de ea. Atingeri plăpânde, chemări mute de trupuri trezite, vibram pe bordul aceluiaşi vis nocturn. Erai aproape. Atât de aproape...

Eram aproape, atât de aproape... Sufluri amestecate într-unul, buze pecetluiau misterul unui sărut fără sfârşit, mâinile tale mă căutau. Cerul ningea cadou de început. Mă pătrundeai, iar în ureche îţi şopteam, murmur adânc, fierbinte:

Mai spune s-aducă şi ceaiul,

Şi vino şi tu mai aproape, -

Citeşte-mi ceva de la poluri,

Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Tu étais le même et pourtant autre.

Tu arrivais à la tombée de la nuit, entre les battements d'un rêve dans l'autre, silhouette à peine esquissée, mes mains te donnaient forme et corps. Frissons au bout des doigts...

Mon regard se levait vers toi, croisant le tien. Mystère dans tes yeux habitués à chercher des étincelles profondes. Larmes en perles aux battements des cils cachaient l'iris sombre où le désir allait naître, fragile. Temps suspendu à nos souffles... silence d'avant le monde. Nous nous découvrions, pourtant nous nous connaissions à l'avance...

Nous venions de loin, mains nues, tendues l'un vers l'autre, paumes tournées pour les caresses, tremblement au bout des doigts...

Silhouette irréelle, contour éclairé par le feu qui dansait des rythmes barbares, incantations d'une terre inconnue à mes yeux, tu avançais vers moi à pas lents mais précis. Je cherchais à pénétrer le mystère caché entre les lignes, dans les silences écrits, tatoués sur ta peau, dans les rides de ton âme. De tes voyages au-delà de mes limites je ne saurai rien. Seulement leur odeur que ta peau garde, incrustée dans les pores, seulement des traces sur ton corps. Seulement la crainte, toi et moi...

La brise légère l'emporte loin de nous, nos mains se touchant dans l'irréel. Nous lisions les mots sur nos lèvres, désir dans les yeux, frissons et tumulte au bord de nos chairs et au-delà. Touchers craintifs, appels muets de nos corps réveillés, nous vibrions au bord du même rêve nocturne. Tu étais si près. Si près...

J'étais si proche, tellement proche. Souffles fondus en un seul, nos lèvres scellaient le mystère d'un baiser sans fin, tes mains me cherchaient. Le ciel neigeait le don d'un commencement. Tu me pénétrais et dans le creux de ton oreille ma voix glissait un murmure profond, brûlant:

Demande encore du thé

Et rapproche-toi plus près

Lis-moi quelque chose du Pôle Nord

Qu'il neige... et que la neige nous enterre.

(Traduction G.R.)

Visul unei nopţi... / Le rêve d'une nuit...

Doriana Moratti

Arhiva rubricii

0 comentarii

Adăugare comentariu

Arhiva rubricii

Rubricile categoriei

Publicitate