E nevoie de cineva care să știe să tacă
E nevoie de cineva care să zâmbească fără motiv
și de cineva care să lipească în fereastră steluțe fluorescente
e nevoie de cineva care să scrie proiecte
și de cineva care să le implementeze
e nevoie de cineva cu simțul măsurii
realist
cu vocabular bogat
de cineva care înțelege și tace
care se revoltă și tace
care țipă și tace
Cei mai mulți vorbesc despre realizările și frustrările lor
nu te întreabă nimic
Unii vor să își imagineze o prostituată planturoasă
sau o nimfetă abia ieșită pe poarta liceului
o mamă care tot învârte lingura în ceaun
te vor mută și fermecătoare
gata să îi săruți pe frunte
oricât ar fi de rătăciți
de încrâncenați
Dacă aprobi și nu scoți un sunet, le devii peste noapte cel mai bun prieten
Ei îți oferă slujbe de mare răspundere
mereu slujbe
vor să te dreseze să nici nu îți dorești altceva
decât o slujbă mai bună, mai temerară
mai bine plătită
Te visează tăcând, în rol de mamă sau târfă
de prospătură imbecilă
de savantă care cunoaște secretul autoanulării
Îți oferă bani și libertate
și multă liniște
se simt achitați
îți oferă călătorii scumpe, aplauze, premii, ode în metru antic
E nevoie de mașini de gândit
și de mașini de interpretat texte
de mașini de spălat
de mașini de gătit
de curățat unghii sau ghete
de mașini de făcut ordine
și de mașini de ascultat confesiuni triste
de femei-pitorești care zâmbesc din vitrină ca niște manechine
de femei-himeră care bântuie melancolii
de femei-cutre care să joace rolul țapilor ispășitori pentru toate lașitățile și furiile
de femei mute care înțeleg prea bine totul
Ei te plătesc ca să dansezi, ca să îi încânți, ca să le cari rucsacul sau geanta diplomat
te plătesc ca să se joace cu cârlionții tăi
să te lași atinsă, pipăită
fără să exiști
ca și buna societate
te plătesc ca să nici nu speri să fii văzută
ca să te opereze ca pe o păpușă de cârpă
te plătesc ca să te prefaci cârpă
ca să te prefaci mută
ca să te prefaci că nu îți pasă că nu le pasă
ce-ți dorești tu
și cine e la celălalt capăt al firului