Intro
În perioada 18 octombrie - 5 noiembrie 2021, atelierele de autocunoaștere prin scris Ori Trei (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Generală 59, Școala Generală 307 și Școala Generală 311.
Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film.
Ori Trei a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Diana Stiger (13 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și o minciună
Mă numesc Diana, am 13 ani, sunt născută pe data de 9 aprilie și cel mai mult îmi place să fac sport, mai precis să înot și să învăț la biologie. Această pasiune vine cu multe sacrificii, cum ar fi să fiu obosită pe timpul zilei sau să am mai puțin timp pentru teme.
Super-puterea
E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora zece. Astăzi este ziua specială în care îmi voi putea afla super-puterea.
Mă dau jos din pat și realizez că pot zbura. DA! Asta e super-puterea mea.
Pornesc spre bucătărie încercând să nu mă lovesc cu capul de tavan, dar cu gândul de a-mi descoperi mai bine super-puterea. Apoi, deodată, fără să fiu atentă unde mă duc, mă lovesc puternic de tocul de la ușă. Însă o altă Super-putere intră în acțiune și rana pe care tocmai mi-o făcusem dispare.
Mă uit în jur și îmi dau seama că sunt singură în casă, așa că nimeni nu a văzut ce tocmai mi se întâmplase.
Dacă ar fi să renunț la super-puterea mea, aș renunța doar pentru a nu fi criticată.
La finalul zilei, nu mă sunt obosită. Mă simt chiar foarte bine și nu pot să nu mă gândesc la ce se va întâmpla și mâine.
Față în față. Eu și Coronavirus
- Salut
- Salut, mă bucur să te cunosc. Nu am prea mult la dispoziție, dar mă bucur să povestim puțin. Știi ceva despre mine? Sau e cazul să mă prezint?
- Toată lumea te știe, tu ești virusul care a omorât foarte multe persoane nevinovate.
- E nasol să fii în pielea mea. Am senzația că nimeni nu mă suportă. Știi ce zic?
- Din păcate nu pot să îmi imaginez cum te simți. Tot ce pot să spun este că nimeni nu te suportă deoarece ne îmbolnăvești sau ne omori.
- Nu mi-am pus în minte de la bun început să devin inamicul nr. 1. al lumii. Al prezentului. Cumva și al viitorului. Dar simt că asta am devenit. Tu ce crezi?
- Poate nu a fost un plan de la început, dar ai devenit cel mai rău virus din această perioadă.
- Auzi? Pe tine te-am supărat rău?
- Nu m-ai supărat, dar cu siguranță mă îngrijorezi, mai ales pentru viața celor din familie.
- Mai știi cum ai reacționat când am apărut în viața ta?
- A fost o schimbare pe care nu o voiam.
- Nu cred că te gândeai, însă, că o să petrecem atâta timp împreună. Ha! 1-0 pentru mine. Nu că am ține vreun scor... Dar totuși... Pare că nu o să ne despărțim cu una, cu două. DAR dacă totuși aș dispărea mâine, de tot, pentru 5 zile (nu mai mult!) ce ai vrea să faci? Ce ai face?
- În primul rând, m-aș bucura de libertate și nu aș mai fi atât de îngrijorată pentru persoanele iubite.
- Și totuși... Uneori sper că am făcut și ceva bun pentru tine. Am făcut?
- Da, m-ai făcut să îmi dau seama cât de important este să ai libertate, să mă bucur mai mult de familie, dar lucrul cel mai important este că m-ai ajutat să mă maturizez.
- Mă gândeam, dacă ar fi să mă descrii în trei cuvinte, care ar fi alea?
- După acest dialog cu tine, aș putea spune că ești prietenos, dar încă te consider un coșmar, sau pură răutate ascunsă sub o mască!
Scrisoare pentru mine
Draga Diana la 9 ani,
Știu că îți e frica de întuneric, dar va fi bine! Acum, în momentul de față, ai trecut peste această frică.
Sinceră să fiu, ai trecut repede peste ea, când te-ai mai maturizat. Un sfat care te-ar putea ajuta este să privești întunericul precum privești și lumina. Sunt sigura că acest sfat te va ajuta să treci mai bine peste această problemă.
Cu drag,
Diana de la 13 ani