La cules de zbârciogi

Am două mari defecte: 1) sunt pofticios (nu numai la mâncare, ci la orice plăcere care mi se sugerează) și 2) sunt dependent de Internet. Luate în parte, aceste două defecte nu sunt cine știe ce, dar împreună formează un amestec periculos. O prietenă de FB m-a anunțat că se duce în pădure după zbârciogi. Zbârciogi? Ce-or fi ăia? Repede la Wikipedia. Așa am aflat că aceste ciuperci echipate cu o "căciulă" ciudată apar în aprilie, în pădurile de foioase de la munte. Ba, ediția online a Monitorului de Botoșani mă informează că "zbârciogii- trufandalele de primăvară" sunt, după trufe, cele mai aromate ciuperci. Mi-a plouat în gură și, zbang! am hotărât să plec la cules: Aprilie e? Eee! Munți avem? Aveeem! Păduri de foioase sunt? Sunt! Dacă-i așa, de ce n-ar fi și zbârciogi?

M-am urcat în Suzi și am luat-o spre vârful Ulmilor. Instinctul îmi spunea că acolo nu-i loc să calci cu piciorul de câți zbârciogi sunt. Chiar îmi părea rău că am luat cu mine doar două pungi de plastic.

Nu sunt un bun cititor de urme. De fapt, dacă aș fi boșiman-vânător-în-junglă aș muri de foame. Un pic de spirit de observație să fi avut, aș fi sesizat că pe drumul ales nu exista nici o urmă de roată: nici de tractor, nici de mașină și nici măcar de căruță. N-am făcut mai mult de doi kilometri și am aflat de ce: o alunecare de teren a făcut praf și pulbere drumul. Suzi a refuzat să meargă mai departe și mi-a poruncit să o întorc cu botul la vale. I-am făcut pe plac, chiar dacă între malul abrupt din dreapta și râpa din stânga nu era o distanță mai mare de trei metri.

Mi-am continuat expediția pe jos. Prin pădure erau toate condițiile "pedo-climatice" pentru o bună recoltă de zbârciogi, dar ei, hoțomanii, nu se lăsau găsiți deloc.

"Arată-mi, Doamne, măcar unul, că mai departe mă descurc singur!". N-am terminat bine rugăciunea, că de după o buturugă, hopa!, s-a și ițit un... zbârciog. Tocmai mă pregăteam să-mi scot aparatul foto din buzunar, când mi-am dat seama că zbârciogul meu nu era decât un ciulin. Așa-mi trebuie dacă-mi folosesc puterea rugăciunii pentru dorințe minore și vulgare.

Am hălăduit o oră prin pădure și n-am găsit picior de zbârciog. Tot mergând eu așa, mi-am amintit povestea unui amic italian, plecat cu prietenii la cules de hribi (ei le spun "porcini" sau, mai sofisticat, "boletus"). Cum se obișnuiește, pentru a nu se pierde în pădure, "culegătorii" răcneau unii la alții:
- Hai trovato?
- Sì!
- Che cosa?
- Boletus!

La un moment dat, scormonind prin tufișuri, amicul Piero a găsit un ceas elvețian prețios. Următorul "dialog la distanță" a fost cam așa:
- Hai trovato?
- Siii!
- Che cosa?
- Longines!

Eu nu am găsit un ceas Longines, nici măcar unul Pobeda, în schimb am găsit un lemn de fag, probabil căzut dintr-o căruță. Am vrut să-l las la locul lui, dar mi-am adus aminte că un prieten bucureștean își recuperează costul benzinei pe ruta București- Nucșoara și retur, cărând câte un portbagaj cu lemne. Prin urmare, am săltat lemnul în spinare și am pornit cu el spre mașină. Cred că era verde căci cântărea vreo 30 de kilograme. Încet- încet am constatat că avea o proprietate ciudată: creștea în greutate pe măsură ce coboram poteca. După vreun kilometru ajunsese la vreo două tone. M-am gândit să-l abandonez în drum, dar vorba poetului:
Să-l iau? Se strică!
Să-l las? Mi-e frică,
Că vine altul și mi-l ridică! (scuzați cacofonia, că nu-mi aparține.)

L-am târât cu ultimele puteri și l-am aruncat în portbagajul lui Suzi. Acasă am făcut calculul eficienței economice și am aflat că am "recuperat" cam 150 mililitri de benzină. Cam câtă țuică am turnat în paharul pe care tocmai îl beau în cinstea voastră.

Hai noroc!

P.S. Credeți că m-am dat bătut? Am scos din pivniță un borcan de gălbiori culeși vara trecută și am făcut o tocăniță nemaipomenită.

Să vă spun rețeta: am călit două cepe eșalote, doi căței de usturoi și gălbiorii tocați mărunt, apoi am "stins" totul cu suc de roșii. Nu prea mult, cam câtă țuică am băut în total. Cât de multă? Eee, prea vreți să le știți pe toate. Orice bucătar, care se respectă, mai are și secrete.