2021 - Anotimpuri-Anotimpuri...

Adăugare comentariu

• „Experiment” reușit

  Nicole Sima, 02.02.2022, 09:57

  
  Firescul gândurilor, firescul atitudinilor, firescul sentimentelor, într-o inedită abordare. Aștepți și tu metroul, aștepți să vezi dacă va ploua ori ba, dacă între oamenii distanțați la începutul „experimentului” se va produce fireasca apropiere.
  Mi-a plăcut mult această așteptare, și m-a atins în sufletul meu de bunică doritul deznodământ. Și, recunosc, și asta e firesc, și tot firesc va fi să o felicit pe Carmen, căreia îi adaug un mic post scriptum:
  În jocul cifrelor, 20-21, urmează, în mod firesc, 22, cu potrivirea zilei de azi, 2 a 2-a. Încă un semn al sincronicității? Habar n-am, dar mă amuză multele potriviri, poate firești, pe care le observăm noi două.
  
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• • RE: „Experiment” reușit

    Carmen Stoianov, 02.02.2022, 20:55

    
    Mă gândeam la o Epistolaria care ar putea începe cu "Draga mea Nicole" - asta ca să mă menţin pe coarda acelui firesc despre care vorbeai. Sau aş putea face şi aici un experiment (20-22) – ca inedită abordare – cum tot tu ai sugerat sau....câte posibilităţi ne stau în aşteptare! Na!...că şi pe asta ai văzut-o.... aşa că, mai bine să punctez, din punct de vedere bunicesc – evident!... că orice aşteptare poate naşte surpriza revederii – ceea ce îţi doresc şi ţie: ori tu către nepoţi (de bunică, de mătuşă, de verişoară....ai de unde alege!), ori nepoţii către tine. La bună vedere!
    
    

    răspundeţi la acest comentariu

    Adăugare răspuns comentariu

    
    
    
    
    

    Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• Magia mult așteptatului Anotimp al Vacanței-la-Bunici!

  Daniela Stefanescu, 03.02.2022, 03:30

  
  Aveam două idei cu care să-mi încep comentariul la acest text încântător. La prima idee – legată de ziua apariţiei articolului: 2.2.'22 – mi-a luat-o Nicole înainte cu ceva asemănător, dar mai bine exprimat decât aş fi făcut-o eu, în comentariul ei. Aşa că trec iute la a doua idee, până nu mi-o ia alt comentator înainte şi aici: m-am tot uitat la poza care semnalează acest text pe LiterNet, înainte să-l citesc. Şi m-am întrebat cu ce ocazie s-a făcut acel selfie cu Neta, bunicii şi mama ei. Văzând fetiţa zâmbind suav la pieptul bunicului ei, m-am întrebat dacă se cuibărise acolo doar din tandreţe sau şi de oboseală. Desigur, răspunsul l-am găsit spre finalul textului, când am aflat şi cauza oboselii (cauză care, de fapt, m-a umplut de bucurie!!).
  Dar până să ajung la final vreau să remarc cât m-a surprins şi amuzat deopotrivă ocazia cu care muzicologul Carmen a cercetat … nu muzica sau "Psalmii" de astă dată, ci diversitatea naturii umane! Şi unde? Într-o staţie de metrou, în care, în loc să se plictisească aşteptându-l pe acela care nu mai venea ("acela" fiind … metroul), ea a început să analizeze ce se petrecea în jur cu un simţ al observaţiei dar şi al umorului extraordinar. Şi, printre picături (la figurat… dar posibil, deasupra tunelului metroului, şi la propriu), ascultă şi ce zice plasma în care buletinul metro… pardon meteo se schimbă la fel de des precum ne-au obişnuit meteorologii întregii planete. Citez din ce asculta Carmen: "pe arii extinse ne așteptăm la înnorări și intensificări ale vântului însoțite de averse și de descărcări electrice"… După un timp – în care, desigur, nici gând să intre în staţie un metrou – se aude un alt anunț: "În scurt timp, ploile însoțite de tunete și fulgere își vor restrânge aria, vântul va pierde din intensitate." – "Asculți și te gândești", comentează Carmen: "de fapt, pe-aici prin jur nu a plouat; în mod sigur, anunțul îi privea pe cei din 'ariile extinse' menționate în primul anunţ. NU DESPRE NOI ERA VORBA. În jurul meu și alții răsuflă a ușurare, semn că gândim la unison. Ne relaxăm..."
  Citind această explicaţie amuzantă, dar bazată pe realitatea firii noastre omeneşti, gândul m-a dus la ai mei scumpi părinţi, care locuiau aproape de Gara de Nord, un punct pe hartă căutat în timpul bombardamentelor din '44; apartamentul lor a avut puţin de suferit, s-a zdruncinat şi s-au spart nişte vaze, o bombă căzând foarte aproape. Îmi povesteau în copilărie – căci natura umană analizată de Carmen era aceeaşi … şi pe-atunci – cum locuitorii Capitalei se rugau cu ochii spre cer când sunau sirenele: "Du-i , Doamne, la Ploieşti!" – adică la fel ca şi ploaia acum… du-o, Doamne, mai departe de noi, căci noi ne-am lăsat umbrelele acasă. Dar poate şi le lăsaseră şi cei care locuiau "în ariile extinse", însă … cui îi păsa, atât timp cât nu îi afecta pe ei, aşa cum şi americanii ar fi putut să bombardeze Ploieştiul, un punct strategic atât de important datorită petrolului – who cared? atât timp cât nu îi afecta pe bucureşteni.
  Carmen aude apoi ce îi zice o şcolăriţă mamei ei. Mi s-a părut de-o dulceaţă incredibilă, deşi în afară de ea, nimeni din jurul fetiţei nu a avut vreo reacţie, toţi rămânând impasibili. "Auzi, mami... că tu știi: câte anotimpuri încap într-o singură zi?! Da'ntr-o săptămână?!" Mămica ei nu a răspuns, dar şi-a mângâiat tandru fetiţa aflată încă la vârsta candorii.
  Chiar aşa: oare câte anotimpuri încap într-o singură zi? Pentru Carmen în acea zi sigur au încăput PRIMĂVARA şi VARA, deşi, luându-mă după buletinul meteo şi după poze, cred că afară era toamnă sau iarnă. Şi cum să nu fie vară în inima lui Carmen şi a soţului ei, când pe strada lor a răsărit atunci soarele, odată cu fetele lor dragi sosite de departe în România, în vacanţă la bunici. Astfel am primit şi răspuns la întrebarea mea de la început: nepoţica, "Neta-Minuneta", stă la pieptul bunicului şi fiind obosită de drum, dar în primul rând din duioşie, din tandreţea produsă de dorul în fine alinat.
  Iar singurul nor, în mult așteptatul Anotimp al Vacanței-la-Bunici, este, "indiferent de burzuluiala vremii", cel de vată, semn de vreme bună: al vatei-de-zahăr pe care o mănâncă fetiţa şi care arată în poză exact ca un nor cumulus sub soarele cald al iubirii.
  Felicitări, Carmen! Ne-ai umplut inimile de bucurie cu această mărturisire a dragostei voastre faţă de adorata nepoţică!
  
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• • RE: Magia mult așteptatului Anotimp al Vacanței-la-Bunici!

    Carmen Stoianov, 04.02.2022, 09:09

    
    Citind splendidul tău comentariu (care m-a copleşit la propriu!), mi-am amintit un basm citit demult de tot, să tot fie vreo 65 de ani de-atunci. Mi-l citea, mi-l explica şi mi-l repovestea tata. Pe urmă, am luat-o şi eu cu cititul cărţilor mai groase sau în mai multe volume şi “devoram” acelaşi basm….era despre două surori, a căror strategie a funcţionat perfect prin cele două talente pe care acestea le aveau: una – de povestitoare, îmbălsămând simţurile şi inima, cealaltă de ascultătoare, dornică mereu să afle mai mult şi mai mult….astfel că poveştile se înlănţuiau….ai ghicit deja, nu-i aşa?! – pe nici mai mult, nici mai puţin decât o mie şi una de nopţi!
    Am înţeles atunci – şi tata îmi repeta mereu – că este foarte important să ştii să auzi, să asculţi, să urmăreşti cu atenţie, să intuieşti când trebuie să punctezi un discurs, să fii o “Dunzayad”…..
    Când am început să scriu, mi-am dat seama cât de important este să-mi aleg cititorii, pentru că natura umană este astfel “croită” încât să îi situeze pe o poziţie de “combat”, pe “da’ de ce?” chiar atunci când nu au argumente şi nici nu vor să aibă habar de ele…nu ştiu prea multe despre subiectul respectiv, dar nici n-au nevoie…pentru că doar ideile lor sunt cele mai bune; Pe bune?! Cât despre cei ce ştiu, de obicei se ţin deoparte…Să nu se înţeleagă că întrebările nu ar fi necesare; doar aşa putem lumina o problemă…ideea este să ştim despre ce vorbim şi cu ce “bagaj” intrăm în discuţie.
    De aceea, îţi mulţumesc, draga mea cititoare şi prietenă – îmi permit să te numesc aşa, eu fiind aproape siameză cu Nicole, care (şi ea) ştie să mă citească perfect. Îţi mulţumesc pentru atenţia cu care te-ai apropiat de micul meu text (test), ai dezghiocat răbdătoare înţelesuri şi le-ai scos la lumină, asamblând idei şi făcându-mă, poate, mai înţeleaptă decât sunt. Dar ai înţeles şi cunoscut fondul, ai cumpănit discursul şi, ca de la bunică la bunică, ai zâmbit nu doar în sufletul tău, ci şi în toate “anotimpurile” sufletului tău. Ţi-am simţit mângâierea zâmbetului, drept care ţi-am răspuns iar acum mă pregătesc să recitesc gândurile pe care ţi le-am stârnit. Ah, da, aşa este… am uitat să-ţi spun că sunt o “recititoare”, în orice anotimp…..
    
    
    

    răspundeţi la acest comentariu

    Adăugare răspuns comentariu

    
    
    
    
    

    Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• Oare …

  Mihai, 03.02.2022, 23:48

  
  Oare cata lume isi petrece minutele de asteptare (in statia de metrou, in aeroport, la usa la vreun magazin, etc.) incercand sa inteleaga ce ii (mai) apropie pe oameni. Starea vremii, marimea balenei, Ziua indragostitilor sau orice alt subiect s-ar da pe ecranul de la indeochii unei multimi de oameni devine, automat, simultan, inconstient si fara voie, punctul de interes al tuturor. Dar cine are timp sa analizeze momentul?
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• • RE: Oare …

    Carmen Stoianov, 04.02.2022, 09:42

    
    Mulţumesc pentru întrebare. Da, ştiu, normal – era retorică, dar cât de frumos este să faci aşa, o voltă şi să răspunzi când nimeni nu se aşteaptă. Practic acest exerciţiu, nu din plictis, ci întrebându-mă, la rândul meu, cum se coagulează interesul pe un anume subiect, ce anume captează interesul unei mulţimi apparent (sau nu) eterogene, venite într-un spaţiu cu un gând anume, deturnat de factori exogeni…să le spunem aşa…ca să ne dăm “grande”! Şi…stop joc! Englezii câştigă detaşat: vremea, timpul, anotimpul…..
    
    

    răspundeţi la acest comentariu

    Adăugare răspuns comentariu

    
    
    
    
    

    Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

  • • RE: RE: Oare …

      Mihai, 05.02.2022, 21:40

      
      Chestia asta, cu influentarea simultana a gandirii, m-a preocupat mereu. Nu m-am dus pana la mesajele subliminale, desi cred ca le-am inteles mecanismul. Ce ai descris tu in povestire este simplu si direct. Si eficient.
      
      

      răspundeţi la acest comentariu

      Adăugare răspuns comentariu

      
      
      
      
      

      Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Adăugare comentariu