Nu se mai poartă festivismul. Totuşi, un concert “de Crăciun” cu arii, duete, coruri şi dansuri celebre din opere va face întotdeauna sală plină, chiar dacă această realitate îi va dezamăgi, poate pe cei mai rafinaţi dintre melomani.
Dinamica unui astfel de concert, cu atât mai mult atunci când beneficiază de mari nume ale liricii în postură solistică, este unul dintre secretele acestui succes, alături de culoare, diversitate, accesibilitate...
Ce minunat control al glasului are Elena Moşuc... Câte nuanţe subtile, superbe, ce delicateţe a frazării... Supleţea coloraturii Elenei Moşuc, fragilitatea acutului sunt elemente care farmecă şi care de cele mai multe ori sunt esenţiale, uneori chiar suficiente în partitura de operă. Am ascultat-o în lucrări de Bellini, Verdi, Puccini şi Gounod şi din nou ne-am dorit să se găsească acea formulă în care marii noştri solişti de operă care aparţin de acum... lumii, să cânte şi la Opera bucureşteană.
Inepuizabil, Eduard Tumagian revine pe o scenă unde este frecvent invitat impresionând prin acelaşi acut simţ dramatic, prin arta de a crea momente de o forţă expresivă intraductibilă în cuvinte. Iar întâlnirea celor doi în Rigoletto şi mai ales duetul final a atins o intensitate a expresiei cum se petrece destul de rar, cel puţin pe scenele noastre.
I-au însoţit Corul şi Orchestra Naţională Radio sub bagheta lui Victor Dumănescu, această seară încheind o primă etapă a unei stagiunii în care a fost menţinut nivelul impus în sezonul precedent. De altfel Corul Radio dirijat de Dan Mihai Goia şi-a încheiat anul şi cu o lansare de disc de colinde.
O privire asupra celei de-a doua părţi a stagiunii ne oferă promisiuni repertoriale interesante. Horia Andreescu va dirija în luna aprilie monumentala Simfonie a VI-a de Gustav Mahler. În preajma Paştilor, descoperim în program mai rar cântatul oratoriu al lui Haydn Ultimele cuvinte ale Mântuitorului pe cruce, alături de Stabat mater şi Te Deum de Verdi. Tot ca mari lucrări vocal-simfonice, remarcăm propunerea de a asculta Recviemul german de Brahms cu Jin Wang la pupitru, solişti Anda Louise Bogza şi Ştefan Ignat.
Un element ce domină această a doua parte a stagiunii, ca de altfel întregul an 2006, presupun, este marcarea anului Mozart (250 de ani de la naştere). Chiar din ianuarie, primul concert al Orchestrei de Cameră Radio programează Concertul pentru clarinet şi orchestră de Mozart şi Suita “Mozartiana”) de Ceaikovski, pentru a reveni spre finalul lunii cu o seară ce va conţine două simfonii de Mozart şi un concert pentru pian (celebrul nr. 24, în do minor), cu Horia Andreescu şi Dana Borşan. Cvartetul Voces reflectă şi el în recitalurile sale anul Mozart. Chiar în ziua de 27 ianuarie, ziua în care s-a născut Wolfgang Amadeus, sub bagheta lui Tiberiu Soare, Corul Academic şi Orchestra Naţională Radio vor prezenta motetul “Exultate Jubilate”, Missa încoronării şi Simfonia concertantă pentru vioară şi violă, solişti Mihaela Martin şi Nobuko Imai, iar exemplele pot continua. Poate nu toate, dar majoritatea acestor concerte vor face săli pline.
De altfel, şi la filarmonica bucureşteană va începe anul Mozart în seara de 5 ianuarie, la Ateneul Român fiind programat un concert cuprinzând Simfonia nr. 37 în La major, Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 5 în La major şi Simfonia nr. 40 în sol minor, sub bagheta lui Cristian Mandeal, solist Takashi Shimizu.
Îmi voi permite o comparaţie între principalele două stagiuni simfonice ale capitalei de-abia în vară, după ce voi fi văzut mai multe concerte la Filarmonică. Formaţiile muzicale radio par a avea deja un parcurs sigur, în care intervin suficiente evenimente, bineînţeles în limite specific româneşti (mă refer aici la imposibilitatea realizării unor programări pe trei patru ani înainte, care este mult mai gravă decât nivelul onorariilor soliştilor invitaţi).