Ca orice lucru care te arde la buzunar a primit repede un nume: Matahala, dar nu pentru că a costat mai bine de jumătate din leafă, ci pentru că a intrat agale în casă, cărată de niște flăcăi tocmiți întâmplător - bani de-o bere și țigări - și, după ce că le-a rupt lor spinările, ne-a zdrobit și nouă trupurile stoarse de vlagă de atâta stat în apartamentul pe care l-am străbătut din colț în colț ca pe o faleză, ca pe un munte, ca pe o oază de siguranță în oceanul de sirene al ambulanțelor.
Cu poticneli și opinteli, am scos-o din cutie, părea cât toată casa așa răsfirată: ambalaje, ea cu toate ale sale și mult deranj, căci am mutat covorul, patul, masa de mijloc, masa rabatabilă, fotoliul... mai că îmi venea să mut peretele spre vecina din partea nordică... Dar granițele bine fixate ale apartamentului ne obligă să îi facem un locușor Matahalei.
Șurubelnițe, chei, cârpe de șters, aspirator, noi și ea, care s-a încăpățânat să ne reamenajeze sufrageria, noi și Matahala. În sfârșit, își găsește locul, pare mulțumită! Se admiră în vitrina din care îi zâmbesc ceva cristaluri. Obosiți, noi o privim fiecare de unde apucă: el de pe canapeaua care pare mică tare acum, iar eu de pe un scăunaș. Niciunul nu îndrăznește să înceapă discuția. Într-un final, iau cartea ei de vizită (și ce de informații are!!!) și încep să o descopăr, citind cu voce tare, expresivă, așa ca la școală când le citesc elevilor lectura model.
El execută timid, impresionat - mai sigur, enervat - cu mișcări tremurânde, comenzile care curgeau din lectura mea. Voia unsă, ca o băbuță care suferă pe la încheieturi de reumatism - i-a turnat pe spatele lat gelul care se încăpățâna să curgă din recipientul dat ca mostră, căci nu cred că este de lungă cale așa puțină cantitate. Cu ștecherul în priză și butonul ON a scos un fel de mieunat, încât și el, și eu am bufnit în râs.
Iritat, el a ieșit, s-a izolat într-un volum - cine mai știe care -, eu am început a căuta tutoriale să aflu calea să mă împrietenesc cu misterioasa și gigantica apariție în cuibul nostru. Există un Dumnezeu al tuturor nepricepuților și îmi răsare în fața ochilor o tiză a Matahalei și pas cu pas îi aflu din taine, căci tutorialul era, clar, făcut pentru speriați ca noi.
Scârț, scârț, a gemut la prima pornire! Îl strig pe el și după ce mai vedem de vreo două ori salvatorul filmuleț, o gâdilă cu un imbus (?) pe la tălpi și fără să mai geamă o ia la galop nebunatic, căci din entuziasm i-am dat bice năbădăioasei Matahale. Cristalurile zang, zang, pașii mei zdup, zdup peste șalele ei late, el neîncrezător că va ține minunea mult... Câtă dreptate avea să aibă!
Zile-n șir ba pe Matahală, ba prin orașul mai mult pustiu, am ținut socoteala celor peste 10.000 de pași zilnici. Apoi, a venit primăvara. Ghioceii din curtea părinților au fost îndemnul să las și Matahală, și oraș și să străbat locuri, multe locuri noi: la mare, pe un munte, pe un deal, pe o vale, numai să nu mai fiu captiva Matahalei și a orașului în care mă uit urât la cei care încă scuipă pe degete ca să numere banii în piață sau la supermarket, convinși fiind că pandemia este un circ, o păcăleală, cu morți închipuiți.
2021 a fost pentru mine anul vaccinării anticovid. Al încrederii că voi cutreiera iar lumea fără temeri. A fost anul când am călcat pe cărări de munte cu sete și cu dorința de libertate împlinită. A fost anul când am lăsat valurile mării să mă mângâie ca un ibovnic. A fost anul când încuiatul ușii pe dinafară a fost un dar.
Și da, a fost anul cu Matahala, care, acum, în timp ce scriu, mă privește cu tristețea musafirului neomenit așa cum se cuvine. I-am promis sau mie mi-am promis (?), - nu mai știu - că voi împărți pașii: jumătate îi dau orașului, jumătate îi ofer ei. Nu reușesc să mă țin de cuvânt!
De ce mi-o fi trebuit în 2021 o bandă de alergat? O așa matahală care nu își mai găsește locul în micuțul nostru apartament?
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)