Subiect și Predicat

Piesă scurtă în doar patru replici

Personaje: Subiectul, Predicatul, niște căței

Decorul: o scenă albă, pereți albi și două scaune așezate în mijlocul scenei. Lumina se aprinde, Predicatul intră pe scenă.

Predicatul (cu emfază): Fără mine nici nu poate exista o propoziție, iar dacă mă treci cu vederea nu ai nicio șansă să identifici subiectul, atributul sau complementul.
Subiectul (intră pe scenă, se așază degajat pe cel de-al doilea scaun): Sunt personajul principal în orice situație. Sunt un caz unic, nominativ. Asemenea bacteriilor, mă pot multiplica.

Predicatul deschide ușa și mai mulți căței intră și se gudură la picioarele lui.

Predicatul: Sunt cățeii mei: verbele predicative și numele copulative. Îi scot la plimbare numai împreună, doar în zilele cu vânt și ploaie. (către câini) Șezi, A deveni! Aport, A fi!
Subiectul: Pe lângă tot ce am zis până acum să știi că eu pot fi, la alegere, orice parte de vorbire. (se dezbracă de tricoul alb pe care scrie "Substantiv", dedesubt are alt tricou și tot așa). Uite! Verde - numeral, albastru - verb, mov - pronume.

Subiectul și Predicatul sunt dați afară de pe scenă din moment ce au rămas fără replici. Luminile se sting. Din spatele scenei pustii se aude vocea Subiectului. "Sunt tot aici! Sunt inclus! Sunt subînțeles".