Clujul European

Clujul a fost şi este un oraş european. Această afirmaţie se poate face fără echivoc din punct de vedere geografic. Din apartenenţa la spaţiul geografic european se nasc insă şi responsabilităţi şi cerinţe care trebuiesc îndeplinite, pentru ca Clujul să fie un adevărat oraş european, din punct de vedere urbanistic, al calităţii de viaţă, cât şi al conştiinţei culturale şi istorice. Căci abia atunci va fi un un oraş european şi în afara sensului pur geografic al cuvântului.

Articolul de faţă îşi propune o analiză a situaţiei municipiului Cluj-Napoca la trecerea a mai bine de 16 ani de la terminarea dictaturii naţionalist-comuniste, şi adresează administraţiei politice locale cât şi societăţii civile recomandarea aplicării unui catalog de măsuri, menite a corecta evidentele şi multiplele greşeli comise atât în trecut cât şi în prezent.

Autorul nu are nicidecum pretenţia de a fi primul care atrage atenţia asupra subiectelor şi problemelor prezentate şi discutate în articolul de faţă, din contra, el este conştient că demersul lui a fost obiectul altor multor demersuri efectuate de diferite persoane sau organizaţii în trecut, încununate însă, până la momentul de faţă, de mult prea puţin succes. Este de apreciat faptul că noua administraţie locală aleasa la alegerile din 2004, urmăreşte realizarea unei mari părţi din măsurile propuse. La trecerea a mai bine de un an de la alegerile din 2004 este nevoie de o mărire şi urgentare a eforturilor în acest sens, cât şi de o mai mare conştientizare a problemelor. O dovadă pentru pentru această necesitate este absenţa din recent publicatul program de priorităţi ale administraţiei locale pentru acest an, intitulat "Cluj-Napoca 2006", a cam tuturor măsurilor propuse în acest articol.

În acelaşi timp problemele ridicate au fost foarte rar privite până în momentul de faţă în ansamblul lor. Legătura dintre ele, numitorul lor comun, care este afirmarea Clujului ca oraş european, fiind in mare parte desconsiderat. În opinia autorului este foarte esenţială recunoaşterea şi stabilirea legăturii între subiectele ridicate, şi abordarea lor în cadrul unui program comun pe termen mediu.


INTRODUCERE


Clujul se află într-o dură şi existenţială competiţie. De ce fel de competiţie este vorba?
În România ca stat liber cu economie de piaţă, înconjurat de alte state europene cu economie de piaţă, nu se află în competiţie doar agenţii economici. Există desigur şi o altă competiţie, aceea între unităţile administrative (oraşele; judeţele, regiunile la o scară mai mare). Obiectele acestei competiţii existenţiale pentru viitorul oraşului sunt:
- atragerea investitorilor economici care creează locuri de munca, şi asigură prosperitatea financiară a bugetelor locale.
- oferirea unei calităţi de viaţă cât mai ridicată pentru populaţia rezidentă, şi atragerea în număr cât mai mare atât a studenţimii cât şi a forţei de munca de înaltă calificare.
- atragerea turismului naţional şi internaţional, turism aducător de prestigiu pe de o parte, şi de venituri deosebit de importante şi locuri de munca pe de altă parte.
-
Cu cine se află în concurenţă Clujul? În ce priveşte competiţia pentru forţa de munca de înaltă calificare, generatoare de prosperitate, oraşul se află desigur în concurenţă cu alte oraşe şi regiuni (ca de exemplu între altele: Timişoara, Sibiu, Braşov, Oradea, sau Bucureşti). În ce priveşte lupta existenţială pentru venituri din investiţiile străine şi turism competiţia este considerabil mai mare. Aici Clujul are ca potenţiali rivali oraşe şi regiuni din întreg spaţiul Europei Centrale şi de Est, de la Ţările Baltice, Polonia, Cehia, Ungaria şi Slovacia, până la Zona Balcanilor si Ucraina.

Dezvoltarea infrastructurii locale şi planificarea şi reglementarea urbanistică constituie câteva dintre instrumentele care stau la dispoziţia administraţiei publice locale în competiţia aceasta acerbă şi cu serioase consecvenţe pentru bunăstarea locuitorilor şi al oraşului.

Urbanismul modern înseamnă îmbinarea armonică a trei elemente: trecutul şi prezentul oraşului şi planificarea prevăzătoare şi inteligentă a viitorului lui. În vestul şi centrul Europei s-a dezvoltat în ultimele 5 decenii o politică urbanistică modernă, care armonizează moştenirea culturală şi arhitectonică a trecutului cu necesităţile prezentului şi viitorului, fără a neglija nici una dintre ele.

În centrul şi estul Europei aflat timp de decenii sub jugul dictaturilor comuniste, în România în special, multe dintre cerinţele unei administrări urbane moderne au fost complet desconsiderate, fie din cauza incompetenţei, fie din motive ideologice greşite, fie din lipsa fondurilor motivată de economia comunistă falimentară.

Pe lângă mostrele vizibile ale proastei gestionări, perioada comunistă a lăsat şi urme mai subtile dar deopotrivă greu de corectat. Este vorba despre manipularea şi falsificarea istoriei şi culturii. Prin metode asemănătoare cu cele prevăzute de Orwell în romanul său "1984" memoria individuală şi colectivă a fost manipulată şi schimbată în folosul ideologiei, făcându-se încercarea (în mare parte reuşită) de a şterge din memoria şi conştiinţa comună unele părţi ale istoriei, si de a răstălmăci altele.

În Cluj, din multe puncte de vedere, administraţia naţionalistă a primarului Funar a constituit o prelungire nefirească şi extrem de dăunătoare a modului comunist de administrare a oraşului, atât din punct de vedere infrastructural-urbanistic, cât şi din punct de vedere ideologic si cultural. Aceasta întârziere de 15 ani în dezvoltarea sa firească faţă de oraşe concurente, ca Sibiul, Braşovul şi Timişoara, sau alte oraşe din ţările învecinate, s-a făcut simţită, şi se va face simţită in continuare, cu urmări deosebit de negative pentru Cluj. Sarcina absolut prioritară a actualei administraţii, şi a viitoarelor administraţii, trebuie să fie remedierea tergiversărilor, neglijenţelor şi greşelilor trecutului. Mai mult, consider că sarcina administraţiei politice a Clujului este de a acţiona pe baza unui plan modern si amplu, plan al cărui măsuri infrastructurale, urbanistice şi culturale, trebuie privite în ansamblu, şi care doar realizate concomitent pot duce la atingerea scopurilor enumerate mai sus. Este deci vorba de un proiect care cuprinde un concert de măsuri, şapte la număr, care au acelaşi spirit şi acelaşi obiectiv: Clujul modern şi european.


1. ZONA PIETONALĂ


Una dintre cele mai frapante observaţii pe care le poate face un vizitator european în Cluj este absenţa unei zone pietonale în centrul oraşului. Clujul se poate "mândri" cu îndoielnica performantă de a fi probabil unicul oraş din Europa (între oraşele cu cel puţin 300.000 de locuitori) care să nu dispună de străzi sau pieţe în centrul oraşului destinate exclusiv pietonilor!

Zona pietonală este pe bună dreptate una dintre componentele absolut necesare ale unei înfăţişări urbane moderne. Ea serveşte în acelaşi timp mai multor scopuri, la fel de importante:
- crearea unui spaţiu de întâlnire şi de recreere pentru oameni, deopotrivă locuitorilor oraşului cât şi vizitatorilor, lipsit de efectele negative ale traficului rutier (lipsa de spaţiu, poluarea aeriană şi sonoră).
- protejarea monumentelor şi clădirilor istorice ale oraşului (care de regulă se află concentrate in centrul oraşului) în faţa efectelor negative ale traficului motorizat: poluarea aeriană, şi daunele provocate prin vibraţii si trepidaţii ale solului.
- oferirea unui cadru armonios şi autentic pentru prezentarea într-o lumină cât mai bună a monumentelor istorice, a atracţiilor turistice, a centrului oraşului în general, faţă de turişti, centrul oraşului constituind peste tot în lume cartea de vizită a fiecărui oraş.
- crearea unui spaţiu unic în tot oraşul pentru activităţi comerciale.
-
Din aceste motive, vorbitoare de la sine, pe cuprinsul Europei fiecare oraş, chiar fiecare orăşel are o zonă pietonală. O evoluţie mai recentă în vestul Europei este apariţia zonelor pietonale (de o mărime bineînţeles redusă) chiar în sate supuse unui proces de urbanizare. Nu există desigur nici un bun argument pentru păstrarea status quo-ului în Cluj. Pe alocuri se fac auzite opinii conform cărora o zonă pietonală ar afecta aprovizionarea sau ar reduce fluxul de pasanţi sau clienţi. Aceste temeri sunt cu siguranţă complet nefondate cum demonstrează existenţa si succesul zonelor pietonale peste tot în Europa şi în lume. Bineînţeles că traficul destinat aprovizionării cu marfă a spaţiilor comerciale trebuie îngăduit (însă cu un orar reglementat, de regulă o singură oră a dimineţii înaintea deschiderii spaţiilor comerciale). Frecvenţa vizitatorilor, pasanţilor şi clienţilor nu poate decât creşte (dată fiind posibilitatea accesului cu mijloace de transport în comun), având în vedere confortul oferit de zona pietonală şi faptul că zona pietonală şi centrul oraşului a fost, este şi va rămâne adresa numărul unu pentru agenţii comerciali.

Propuneri:
Amenajarea unei zone pietonale şi luarea de măsuri de reducere a traficului în centrul oraşului. Despre detaliile concrete ale proiectării şi configurării zonei pietonale sunt îndreptăţiţi să decidă desigur arhitecţii experţi în materie. (Aş aminti aici proiectul zonei pietonale propus de biroul de arhitectură şi urbanistică Planwerk, fiind deocamdată primul şi unicul cunoscut autorului.) Zona pietonală ar trebui să cuprindă cel puţin piaţa Unirii, perimetrul al cărui nucleu se află în piaţa Muzeului, şi străzile Eroilor, Universităţii şi M. Kogălniceanu.
Este de salutat organizarea în primele luni ale acestui an a concursului pentru transformarea pieţei centrale în zonă pietonală. Două laturi ale pieţei Unirii şi unul din sensurile străzii Eroilor nu este însă îndeajuns spaţiu pentru pietoni şi nu poate construi decât un prim pas spre o adevărată zonă pietonală.


2. URBANISTICA GENERALA

a.) Reducerea si redirecţionarea traficului
Sunt binecunoscute problemele şi soluţiile in legătură cu reducerea traficului in centrul oraşului. Municipiul Cluj-Napoca, aglomeraţie urbană aflată la încrucişarea a patru drumuri importante, naţionale sau europene are nevoie de o centură exterioară pentru circulaţia de tranzit. O asemenea centură exterioară, pentru a fi eficace, (de exemplu pe traseul Gilău-Rădaia-Popeşti-Apahida-Vâlcele) trebuie să lege toate cele patru drumuri care se întâlnesc în Cluj. De remarcat în acest context este un aspect în legătură cu proiectul Autostrăzii Transilvania: este extrem de regretabil faptul că acest proiect a fost conceput fără a lua în considerare ingerinţele urbanistice ale municipiului reşedinţă de judeţ. Traseul autostrăzii aşa cum este prevăzut pe la sudul si vestul municipiului nu constituie o centură, deoarece nu serveşte tranzitul înspre şi dinspre direcţia Dej/Bistriţa. Un traseu la est şi nord de Cluj în schimb ar fi îndeplinit în acelaşi timp funcţiile de autostradă şi de centură exterioară, legând toate drumurile importante care se întâlnesc în Cluj! Un asemenea traseu ar face inutilă costisitoarea construcţie a altei centuri exterioare, în acelaşi timp ar direcţiona mai eficace traficul din Cluj din şi înspre autostradă, pentru că oraşul ar dispune de mai multe puncte de acces, care ar putea fi folosite în funcţie de destinaţia de sosire plecata (cu un singur punct de acces vestic întregul trafic dinspre şi înspre autostradă va fi constrâns să folosească intrarea vestică în oraş, creând noi probleme pentru traficul rutier).

Este de asemenea nevoie de o centură interioară pentru ca traficul între cartiere, mai ales pe axa est-vest, să nu fie nevoit sa treacă prin centrul oraşului. Propuneri în acest sens au fost realizate de către arhitecţi şi birouri de arhitectură si urbanistică.

Altă necesitate arhicunoscută este construirea de parkinguri cu capacităţi mari, aşezate la marginea centrului oraşului. Nu este deloc de neglijat nici încurajarea folosirii mijloacelor de transport in comun (de exemplu prin mărirea taxei pentru parcarea maşinilor pe stradă, şi prin majorarea amenzilor pentru autovehicolele parcate greşit sau neregulamentar).

b) Clujul oraşul cicliştilor
Ce au în comun toate oraşele universitare europene? In peisajul lor citadin abundă bicicletele. Bicicleta este cel mai ecologic şi sănătos mijloc de transport, încurajarea folosirii ei trebuie să fie o prioritate pentru administraţia locală. Noua administraţie, aparent, dă o mai mare importanţă acestei chestiuni; ea însă trebuie urmărită consecvent şi până la capăt, cu toate măsurile necesare: o reţea de drumuri sau vaduri rezervate cicliştilor, amenajarea de locuri de parcare pentru biciclete, coborârea înălţimii bordurilor trotuarelor la nivelul carosabilului la colţurile de stradă, amenajarea zonei pietonale cu acces permis cicliştilor (la o viteză redusă). De toate aceste măsuri profită şi utilizatorii de role sau skateboard-uri.


c.) Protejarea spaţiului verde şi a zonelor de recreaţie
Spaţiile verzi, parcurile si zonele de recreere din Cluj constituie oaza de sănătate şi frumuseţe a oraşului, ele trebuie puse sub o strictă protecţie. Asta înseamnă că orice fel de reamenajare în alte scopuri, fie defrişare sau betonare, ar trebui strict interzisă.



3. PROTEJAREA CENTRULUI ORAŞULUI

Administraţia comunistă a oraşului a dovedit o totală lipsă de respect faţă de centrul oraşului, fiind responsabilă de demolarea unor clădiri vechi cu caracter de monument istoric în plin centrul oraşului şi construirea de blocuri de locuinţe (de ex. pe latura de sud-vest a pieţei Ştefan Cel Mare, sau pe bulevardul 21 Decembrie). Unul dintre cele mai mari deservicii aduse Clujului de către administraţia primarului Funar, a fost continuarea acestei politici lipsite de orice sensibilitate faţă de protejarea valoroasei substanţe arhitectonice istorice a centrului oraşului. (În presa locală clujeană se putea citi un posibil motto al fostului primar, care este destul de elocvent: „Centrul Clujului este sau a fost unguresc, hai să-l distrugem“). Ca mărturie pentru acest spirit stau între altele:
- Aprobarea demolării de imobile pe bulevardul Eroilor în vederea construirii unei biserici ortodoxe ca „revanşă“ pentru retrocedarea bisericii piariste cultului greco-catolic.
- Lipsa unui plan general care să reglementeze eventuala construcţie de imobile în spaţiul centrului istoric al oraşului (stabilirea de criterii cu privire la arhitectura, faţada, înălţimea, etc. imobilelor).
- Împânzirea oraşului cu monumente, steaguri, şi plăci comemorative al căror conţinut este uneori îndoielnic din punct de vedere al adevărului istoric, şi al căror scop a fost în primul rând ofensarea minorităţii etnice maghiare din oraş şi instigarea la ură interetnică (pentru a nu mai aminti coşurile de gunoi tricolore de tristă amintire).
- Neglijarea, si intr-un fel chiar combaterea pieţei centrale istorice a oraşului, piaţa Libertăţii/Unirii, lăsată multă vreme fără iluminaţie, şi într-un stadiu de şantier arheologic perpetuu, cu parapete şi mormane de pământ.
-

În opinia autorului se recomandă luarea şi aplicarea unui set de măsuri stricte pentru construcţii, măsuri a căror obiectiv trebuie să fie protejarea valorosului patrimoniu arhitectural al centrului oraşului:
a.) Interzicerea oricărei demolări de clădiri cu substanţa istorică, respectiv de monumente din centrul oraşului.
b.) Formularea unui catalog de criterii stilistice pentru faţadele clădirilor nou construite în centru; impunerea unei interdicţii pentru stilurile care nu se afla în concordanţă cu cele istorice (de exemplu gotic, renascentist, baroc, neoclasic); eventual refacerea faţadelor după criteriile emise la clădirile care nu le respectă.
c.) Reglementarea şi reducerea publicităţii prin panouri supradimensionate pe clădiri (de exemplu pe Casa Studenţilor, clădirea telefoanelor de la colţul străzilor Regele Ferdinand/Bariţiu, clădirea de pe latura vestică a străzii Cuza-Vodă, de 10 ani nefolosită decât ca monstruoasă suprafaţă pentru afişe publicitare în plin centrul oraşului).
d.)

4. PROTEJAREA ŞI VALORIFICAREA MONUMENTELOR ISTORICE

Pe pagina oficială de internet a primăriei municipiului Cluj-Napoca, în secţiunea forum, cetăţeni clujeni discutau pe tema atracţiilor turistice ale oraşului. În mod surprinzător, participanţii în acel forum din păcate nu prea erau conştienţi de existenţa şi valoarea unora dintre principalele monumente istorice si de arhitectura din oraş! Şase decenii de propagandă, dezinformare şi ignoranţă comunistă şi naţionalistă au avut şi au încă efecte dezastruoase: În primul rând nici măcar clujenii înşişi (sau o parte din ei) nu ştiu ce atracţii turistice si capodopere de artă se află în mijlocul lor. În al doilea rând oraşul încă nu profită de potenţialul turistic enorm al monumentelor clujene, pierzând venituri considerabile (financiare dar şi de imagine şi de prestigiu). Astfel municipiul Cluj-Napoca pierde teren preţios faţă de alte oraşe din România, chiar şi faţă de unele oraşe, care dispun de mai puţine atracţii turistice decât Clujul.

Un alt trist amănunt al stării de fapt este că nici după trecerea a şaisprezece ani de la căderea regimului comunist nu se poate găsi in librăriile din Cluj nici un singur ghid al oraşului în limba română sau în limba engleză! Primul ghid istoric şi cultural având ca subiect municipiul Cluj-Napoca a fost publicat abia cu puţin timp în urmă de către o editură din Germania . O carte în limba germană, care probabil nici nu se poate achiziţiona uşor în România este probabil prin urmare unicul ghid turistic existent al oraşului...

Care sunt principalele monumente istorice din Cluj?
În primul rând este vorba de biserica gotică Sf. Mihail din piaţa centrală a oraşului. Această biserică este descrisă de către arhitectul de origine germană H. Fabini, expert în arhitectura medievală transilvăneană, drept: „cel mai important exemplu al unei biserici (gotice) de tip hală din Transilvania“ (şi, prin urmare, din România! N.A.). Mă întreb: Câţi clujeni sunt oare conştienţi de acest fapt? Câţi dintre turiştii străini care îşi propun să viziteze România ştiu acest amănunt? Cât timp va mai dura (încă!) până când cârmuitorii oraşului vor începe să exploateze ofensiv potenţialul turistic al oraşului şi să facă cunoscute largului public, prin publicaţii şi alte mijloace, atracţiile oraşului?

O altă valoroasă biserică in stil gotic este desigur biserica reformată de pe strada M. Kogălniceanu. Ea este cea mai mare si importanta biserică gotică de tip sală (fără pilaştri de susţinere a bolţilor), din România şi din întreg spaţiul Europei Centrale de Est. Şi acest fapt este foarte puţin cunoscut în Cluj sau în afara lui. Acelaşi lucru se poate spune şi despre statuia ecvestră reprezentând pe Sf. Gheorghe ucigând balaurul din faţa bisericii reformate. Această mostră a calităţii de cel mai înalt nivel al meşteşugurilor artizanale din Clujul medieval este o copie a realizării creată de doi meşteri clujeni în secolul al XIV-lea la comanda Împăratului German Carol al IV-lea, şi aflată în curtea cetăţii din Praga.

Din aceeaşi perioadă a goticului medieval european, cea mai veche perioadă din care s-au păstrat clădiri în Cluj, provin alte construcţii valoroase, şi deopotrivă deosebit de puţin cunoscute, şi deloc valorificate până în prezent: doua săli în stil gotic matur şi târziu făcând parte din fosta mănăstire dominicană (actuala scoală de muzică, str. Săvineşti nr. 2). Aceste săli ar trebui restaurate, promoţionate şi deschise accesului vizitatorilor. Încasările venite din taxe de intrare ar putea fi folosite pentru restaurarea lor.

Cunoscut e faptul că din incinta medievală de apărare a oraşului se mai păstrează fragmente de zid şi două turnuri. În bastionul Croitorilor însă, încă nu s-a putut realiza secţia externă a Muzeului de Istorie. În turnul Pompierilor a funcţionat deja pentru scurt timp o frumoasă expoziţie istorică, aceasta este însă închisa de mai mulţi ani, iar turnul este folosit ca zid de sprijin pentru construcţii adiacente ilegale. Zidul păstrat în zona străzilor Avram Iancu/Potaisa se află şi el din păcate într-o stare de degradare avansată. Administraţia locală ar trebui să protejeze puţinele rămăşiţe ale incintei fortificate ale oraşului, şi să valorifice potenţialul lor turistic, aşa cum se întâmplă în alte oraşe care mai deţin monumente asemănătoare.
În centrul Clujului se mai află trei biserici în stil baroc (pţa. Muzeului/str. Universităţii/str. Eroilor). Împreuna cu celelalte atracţii ale Clujului: catedrala ortodoxă, Muzeele de Artă, Istoric şi Etnografic - inclusiv colecţia în aer liber -, Muzeul Farmaciei, Grădina Botanică, Cetăţuia, Opera Română, etc.) se sumează un potenţial turistic considerabil şi care poate fi valorificat într-o măsură mult mai mare.

Pentru realizarea acestui scop se impun mai multe măsuri:
- Întocmirea unei liste de priorităţi cu edificiile care necesită lucrări de conservare şi restaurare. Este vorba de restaurarea temeinică a întregii substanţe arhitectonice.
- Pentru finanţarea lucrărilor de restaurare se poate solicita aportul unor instituţii şi organizaţii precum Uniunea Europeană, fundaţia Eminescu Trust (patronată de Prinţul Charles), etc., organizaţii care s-au implicat deja în astfel de demersuri în România, dar care din motive evidente au ocolit până acum Clujul.
- Pentru restaurarea monumentelor de arhitectură gotice s-ar oferi un parteneriat cu experţi externi. În Germania, în oraşele cu mari catedrale gotice (de ex. Köln, Ulm, Freiburg), se efectuează lucrări permanente de restaurare. Din acest motiv există acolo experţi în domeniul restaurări catedralelor care lucrează permanent pe şantiere. Clujul, ca oraş înfrăţit cu oraşul Köln (unde se află cea mai mare catedrală gotică din Germania), de ce să nu încerce să solicite colaborarea experţilor de la Kölner Dombauhütte (şantierul domului din Köln) pentru lucrările de restaurare necesare la bisericile clujene?
- Prin depunerea unei candidaturi serioase şi cu sorţi de izbândă (urmând exemplul sibian) la distincţii internaţionale cum ar fi cea de Capitală Culturală Europeană şi omologarea statutului UNESCO World Heritage, s-ar deschide posibilităţi inimaginabile de finanţare, şi în acelaşi timp de afirmare şi creştere a prestigiului oraşului la un nivel european şi mondial.
- Pentru a veni în întâmpinarea turiştilor care poposesc în Cluj s-ar impune stabilirea unui traseu turistic clujean. Acest traseu, menit să lege între el principalele atracţii turistice clujene (de ex. pe traseul piaţa Muzeului - piaţa Unirii - str.Universităţii - str. M, Kogălniceanu - piaţa Ştefan cel Mare), ar trebui marcat pe tot traseul lui prin indicatoare şi panouri informative pentru turişti.
- Deasemenea administraţia locală ar putea (ar trebui) să facă demersuri la adresa demnitarilor principali al altor oraşe din Transilvania, cum ar fi Braşovul, Sibiul, Sighişoara, Mediaşul, Alba-Iulia, Hunedoara, in privinţa creării unei rute turistice medievale transilvane. O asemenea rută, promoţionată colectiv de către toate localităţile participante, ar creşte considerabil fenomenul turistic, spre folosul tuturor.
-

5. PIAŢA CENTRALĂ, CARTEA DE VIZITĂ A ORAŞULUI

Îmi permit aici un mic excurs în istoria culturală a Transilvaniei. Transilvania, aparţinând vreme de mai bine de opt secole Regatului Ungar a făcut fără îndoială parte din spaţiul cultural central şi vest-european. Acest fapt este pretutindeni vizibil prin numeroasele biserici construite în stil romanic, gotic sau baroc. Patrimoniul arhitectonic transilvan se aseamănă astfel mult cu cel ceh, ungar, slovac, etc., spre deosebire de patrimoniul restului ţării noastre. În oraşe precum Praga, Brno, Wroclaw, Bratisava, Budapesta, Kosice, Zagreb sau Ljubljana, acest patrimoniu istoric atrage sute de mii şi milioane de turişti anual; în România Sibiul, Braşovul sau Sighişoara atrag mai mulţi turişti decât Clujul. Acest lucru nu este de mirare având în vedere modul foarte regretabil în care a fost tratată până acum piaţa centrală a oraşului. Rămâne de sperat că impresia negativă creată între altele de gropi, mormane de pământ şi toalete de şantier va fi corectată.

Cele mai mari şi importante biserici gotice din Transilvania şi deci din România (în acelaşi timp fiind vorba de edificiile cele mai estice din Europa înălţate în acest stil) sunt cele din Braşov, Sibiu si Cluj. Biserica Neagră din Braşov a fost parţial distrusa de un incendiu acum mai bine de trei secole. Pierzându-şi cu acea ocazie bolţile gotice. Biserica Parohiala din Sibiu deţine un interior valoros, însă faţade cu puţine elemente decorative. Astfel biserica Sf. Mihail din Cluj este singura dintre cele trei biserici gotice importante din Transilvania care deţine atât un interior cât şi un exterior deosebit de valoros.

Cu toate acestea potenţialul turistic şi reprezentativ al bisericii Sf. Mihail este neglijat în mod grav: Faţadele şi acoperişul se afla într-o stare de degradare accentuata, necesitând lucrări de conservare si restaurare. La fel de vizibil pentru orice trecător localnic sau străin este şi următoarea stare de fapt: biserica este înconjurată de arbori si arbuşti, aceştia oferă un camuflaj ideal pentru persoane care acolo se eliberează de deşeuri, necesităţi fiziologice, ori care simt nevoia de a scrijeli pereţii seculari ai bisericii. Astfel perimetrul imediat adiacent al bisericii Sf. Mihail este marcat de gunoi, "miresme ademenitoare" şi mâzgăleli pe pereţii celui mai important monumentul al oraşului.

Pe lângă crearea zonei pietonale şi restaurarea bisericii Sf. Mihail sunt de părere că în colaborare cu parohia romano-catolică trebuie găsită soluţia tăierii arborilor aflaţi în împrejurimea bisericii Sf. Mihail. Această măsura, eliminând acest "paravan vegetal", ar scoate în evidenţă întreaga monumentalitate a bisericii (aşa cum se poate admira în vederile istorice), şi ar priva-o de efectele negative ale situaţiei actuale descrise mai sus.


6. CONŞTIENTIZAREA ADEVĂRATEI TRADIŢII ISTORICO-CULTURALE

Anul care abia s-a sfârşit, anul 2005, a marcat un jubileu deosebit de important pentru municipiul Cluj-Napoca: împlinirea a 600 de ani de la acordarea statutului de libera regia civitas, de oraş liber regesc, acordat de către Regele Ungariei şi Împăratul German Sigismund de Luxemburg. Acest privilegiu a avut un rol hotărâtor pentru dezvoltarea ulterioară a Clujului, pentru statutul de Transilvaniae civitas primaria (oraşul principal al Transilvaniei, capitala sa oficială şi neoficială), şi în fond pentru ceea ce reprezintă şi în ziua de astăzi acest oraş. Acest eveniment a trecut aproape în totalitate neobservat, fiind comemorat doar de o mică şi aproape deloc mediatizată festivitate organizată de Muzeul de Istorie.

Acesta este doar unul dintre elocventele exemple care ilustrează cum 45 de ani de ideologie naţional-comunistă şi 12 ani de ideologie naţionalistă au reuşit să creeze o ignoranţă cvasitotală în ce priveşte conştientizarea istoriei adevărate a oraşului.

Alt exemplu ar putea fi următorul: în cazul ipotetic, în care pe străzile oraşului s-ar efectua un sondaj de opinie cu întrebarea "Oraşul Cluj, a fost el fondat în epoca medievală de către colonişti saşi (germani), da sau nu?". Aş pune rămăşag că la ora actuală 80-90% dintre cei chestionaţi ar răspunde cu NU, cu toate că DA este răspunsul corect!

O muşamalizare a istoriei oraşului ar fi parţial de înţeles dacă istoria ar fi una demnă de ruşine sau ignorare. Istoria oraşului Cluj însă este demnă de a fi cât mai cunoscută, evidenţierea ei poate fi un atu valoros pentru a deveni de exemplu Capitală Culturală Europeană.

Tradiţia multietnică şi multiconfesională clujeană, tradiţia toleranţei religioase şi ştiinţifice, amănunte din istoria oraşului, ar trebui făcute publice prin toate mijloacele posibile: programe şcolare, , festivităţi, concursuri, colocvii, publicaţii, etc. Care oraş din România mai adăposteşte în inima sa pe un perimetru foarte mic, biserici aparţinând de (cel puţin) şase confesiuni diferite? Care oraş din ţara noastră a fost leagănul primelor instituţii de învăţământ superior? Este foarte puţin cunoscut faptul că în Clujul secolului al XVI-lea funcţiona nu doar un singur, ci trei colegii universitare. Pe lângă cel romano-catolic întemeiat la 1581, şi colegiile protestante (cel reformat şi cel unitarian) a căror început datează deja din anul 1557. Puţini ştiu că într-o epocă în care în Vestul Europei toleranţa religioasă şi libertatea ştiinţei erau încă călcate în picioare, iar dizidenţii erau arşi pe rug, importanţi savanţi străini, urmăriţi în restul Europei de către Inchiziţie, îşi găseau refugiu şi posibilitatea de a profesa la Cluj, făcând din acesta un centru internaţional al renaşterii spirituale şi al umanismului. Este puţin cunoscut faptul că la Cluj a funcţionat cea mai rodnică tipografie de pe teritoriul Transilvaniei din epoca Reformei şi Renaşterii, tipografia condusă de Gaspar Heltai.

Acest proces de reconştientizare a istoriei demitificate, trebuie iniţiat de către administraţia locala în colaborare cu instituţiile de învăţământ din oraş, căci sunt valorile deseori mistificate sau date uitării, sunt modernele valori europene ale convieţuirii paşnice într-un spaţiu multietnic şi multiconfesional, ale toleranţei religioase şi a libertăţii de conştiinţă, valori adoptate şi apărate în Transilvania cu mult înaintea altor ţări sau regiuni europene.


7. SIMBOLURILE CLUJULUI EUROPEAN

Ideologizarea forţată din ultimele 6 decenii nu s-a mulţumit în a altera doar aspectul oraşului şi conştiinţa locuitorilor săi, ea a trebuit să caute şi să atace desigur chiar simbolurile oraşului cum ar fi stema sau însuşi numele.

Stema ilegală şi arbitrară introdusă de către primarul Gh. Funar a încercat să elimine stema adevărată a Clujului, care deţine o vechime de mai bine de şase secole. Revenirea la stema istorică a celor trei turnuri de cetate nu poate însemna decât o decizie firească şi o întoarcere la valorile europene.

Însuşi numele oraşului a fost modificat în anul 1974 de către nomenclatura naţionalist- comunistă. Părerea strict personală a autorului este următoarea:
Această modificare a fost făcută în scopuri ideologice, a făcut parte din catalogul de măsuri menite de a instiga la ură interetnică, de a stârni frica faţă de pericole obiectiv inexistente (cum este stârnirea resentimentelor antiungare, ca o diversiune de la dezastruoasa administrare a ţării), de a demonstra întâietatea şi superioritatea în deja ridicola şi irelevanta dispută istorică "A cui e Transivlania, şi cine au fost primii?".
Trăind acum într-o epocă a integrării europene, marcată de pace şi înţelegere, o epocă în care nu mai există pericolul războaielor sau modificărilor de graniţă, consider că este de prisos ca numele oraşului să facă obiectul unei adăugiri cum este cea de Napoca. Nu ar fi rău de atenţionat şi asupra autorului modificării numelui, citez dintr-un ghid de oraş , la capitolul "Epoca construcţiei socialiste": "În octombrie 1974, la împlinirea a 1850 de ani de atestare documentară ca municipiu, oraşul de pe Someş primea, prin decret prezidenţial semnat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, denumirea de Cluj-Napoca"

Cluj este un nume scurt, pregnant, este un nume de origine latină, şi înainte de toate este adevăratul nume al oraşului. Oricum nici un clujean nu se consideră "cluj-napocean" şi nimeni nu zice "La noi în Cluj-Napoca..." ci "La noi în Cluj...".

Asta nu înseamnă infirmarea existenţei coloniei romane Napoca. Însă aşa cum francezul este conştient de trecutul roman al patriei sale fără ca Parisul să se numească Paris-Lutetia, aşa cum spaniolul din Sevilla ştie că oraşul său natal era numit de romani Hispalis, aşa cum Constanţa nu se cheamă Constanţa-Tomis, Alba-Iulia nu e Alba-Iulia-Apulum, aşa şi numele Clujului ar fi firesc să devină cel care a fost dintotdeauna, şi cel care este şi acum de fapt. Mai ales că, repet, este un nume latin aşa cum se întâlneşte în alte variaţiuni (Clusone, Chiussa, Cluses, etc.) în toponime din Italia, Franţa, etc.
Această chestiune nu este însă probabil atât de urgentă precum readoptarea stemei argintii-albastre cu cele trei turnuri, căci toate oraşele a căror steme au fost modificate în ultimele decenii au revenit la stemele lor istorice.


CONCLUZIE

Anul 2016 va marca o altă aniversare importantă din istoria oraşului: împlinirea a 700 de ani de la acordarea privilegiului de oraş (civitas) de către regele Carol Robert. Fără acest privilegiu Clujul nu ar fi ajuns ceea ce este astăzi .

În alte oraşe de multe ori cu ocazia unui jubileu istoric se efectuează nu doar mari festivităţi ci, în perioada premergătoare, şi mari proiecte urbanistice şi culturale.

Apropierea acestei aniversări ar oferi şi în cazul oraşului nostru posibilitatea adoptării unui amplu proiect de transformare (intitulat "Cluj-2016" sau altfel), acest proiect ar trebui discutat, stabilit şi aplicat într-un larg consens care să cuprindă: toate partidele politice locale, societatea civilă, instituţiile de învăţământ, agenţii economici, mass-media locală. Scopul acestui proiect fiind desigur modernizarea oraşului pentru oferi: o mai înaltă calitate de viaţă pentru localnici, o atractivitate mai mare pentru noi-veniţi, un aspect mai strălucitor care să poată fi admirat de cât mai mulţi turişti, o identitate modernă în concordanţă cu istoria şi tradiţiile oraşului. Toate acestea pentru a redeveni în mai mare măsură ceea ce a fost: un oraş european.