Mereu o admiram când stătea în cămașa aia de noapte. Adevărul e că roșul îi vine foarte bine. S-a aplecat peste masă, a tras o linie kilometrică și apoi m-a sărutat tandru.
- Să ai grijă!
- Baby, mereu am grijă.
Am luat cărămida de pe masă si am pus-o în rucsac. I-am mai dat un sărut, apoi am ieșit pe ușă. Coborând scările, chiar mă gândeam cât pot să fiu de norocos. Genul ăsta de femei nu prea se încurcă cu bărbați ca mine. Și totuși am reușit s-o cuceresc. Poate că "Albă ca zăpada" și-a adus și ea contribuția la relația noastră, dar n-aveam timp să mă gândesc la asta. Aveam o livrare de făcut, una foarte importantă. Un rapper din Brooklyn voia o cărămidă. Niciodată nu l-am suportat, omu e un faker, toată lumea de aici știe cine e. Se dă gangster dar e doar pe ecran, în videoclipuri. Oricum, asta nu mă împiedică să-l servesc când are nevoie, banii lui sunt la fel de buni.
M-am urcat în Lexus și am pornit muzica. Mă ajută să mă relaxez, mereu sunt stresat înainte de livrări. Trebuia să ajung lângă Wingate Park, așa că m-am pus la drum.
Am intrat pe Kingston Ave și am oprit mașina într-o parcare. Acolo ne vedeam mereu. Era ora 22:08, până la și jumate mai era, așa că am ieșit să fumez o țigară. Am văzut un Cadillac venind în viteză, a oprit lângă mine și pasagerul din dreapta a scos un Glock pe geam și a început să tragă.
M-am prăbușit la pământ și mi-am pierdut cunoștința pentru câteva minute. Când mi-am revenit auzeam un sunet ascuțit în urechi. Pe lângă sunetu ăla, mai auzeam un paramedic care mă întreba diferite lucruri, dar nu reușeam să-l înțeleg, nici să-l văd. Ochii îmi erau plini de sânge, nu vedeam nimic. Primu lucru pe care l-am făcut a fost să verific dacă mai am lanțul la gât... pe stradă dacă-ți pierzi lanțul, îți pierzi curajul. Nenorociții, mi-l luaseră. Am leșinat din nou.
Cinci săptămâni, atât am stat în comă. E o stare tare ciudată... nu ești nici mort, dar nici în viață. Aveam tot felul de vise, care păreau teribil de reale.
Chiar înainte să mă trezesc, am visat că eram pe mare, într-o barcă. Marea era agitată și arunca spre mine valuri imense, dar barca mea nu se răsturna. Unul dintre valuri, care era și cel mai mare, m-a luat cu tot cu barcă și m-a dus la mal. Am pășit pe uscat, iar când am simțit nisipul cum îmi gâdilă tălpile, atunci m-am și trezit.
Îți spun drept că pentru o perioadă mi-am dorit să nu mă fi trezit deloc. Cel puțin primele luni au fost groaznice. A trebuit să învăț din nou să vorbesc, să merg, chiar și să gândesc. Nu exagerez cu nimic atunci când spun că am trecut prin iad. Dar Lucy a fost întotdeauna lângă mine și m-a încurajat, nu m-a lăsat să-mi pierd speranța. Se pare că relația noastră n-a fost doar una platonică, bazată pe cocaină.
O perioadă am stat departe de străzile din New York. Femeia mea e din Toronto și ne-am retras acolo. Asta până într-o zi.... era Vineri, stăteam pe canapea și tot schimbam la canale. Când dintr-o dată, pe cine crezi că văd pe MTV? "Prietenu" ăsta al meu, rapper-ul. Își etala crucea mea într-un videoclip. Am simțit că-mi pică cerul în cap, cu tot cu planete. Atunci am avut cel mai mare atac de panică din viața mea.
Lucy mă implora să trec peste și să ne vedem de viață. Dar n-aveam cum să las lucrurile așa, trebuia să mă răzbun. Așa că am luat primul avion spre New York.
Vreo două luni am stat pe mod incognito, doar am adunat informații. Apoi într-o seară m-am decis să-i dau șah mat. Un amic mi-a vândut pontul. Avusese concert în Jersey și era cazat la Ramada. Am așteptat să se facă liniște în clădire, apoi pe la 3 noaptea am intrat peste el. Era cu două panarame drogate. Când m-a văzut, s-a făcut mai alb decât cocaina de pe bucile târfelor lui. A țipat ca o fetiță, așa că l-am lovit cu tocul de la Beretta. E fascinant cât de patetici devin unii în fața morții. Cerșea milă ca un sclav.
Planul era să-mi iau lanțul și apoi să-l omor. Apoi mi-am dat seama că moartea e ușoară, iar viața e grea. Așa că după ce i-am desfăcut lanțul de la gât, i-am tras un glonț în maxilar. Să-l văd cum mai face rap cu maxilarul distrus.
- Și asta te-a făcut să te simți mai bine?
- Mă simt foarte bine. Nu sunt aici ca să mă căiesc, ci ca să mă laud. Ești al patrulea preot care ascultă povestea asta.