"Omul este o plantă care rodește gânduri, așa cum trandafirul rodește trandafiri și mărul rodește mere", scria Antoine Fabre d'Olivet în L'histoire philosophique du genre humain, citat cu care David Eagleman, specialist în neuroștiințe, își începe capitolul Gândurile care pot fi gândite, din cartea Incognito. Viețile secrete ale creierului. Pe scurt, Eagleman vorbește aici despre conceptul de "umwelt" ("mediul sensibil" sau "lumea proprie"), versus realitatea mai amplă sau "umgebung". Altfel spus, fiecare organism își are propriul "umwelt", fiecare trăindu-ne propria realitate. Acum că simțim (din nou) o amenințare comună, ne reconectăm la ceva care putem împărtăși: solidaritate, revoltă, mobilizare, confuzie, teamă, speranță. Poate Europa, așa cum e ea, pedalând în continuare în spatele marilor puteri, ferindu-se cumva de vântul din față, și-a învățat lecția celui de-al doilea război mondial (nici nu pot să-l scriu cu majuscule). Pentru că iată, Berlinul (cel puțin asta am văzut pe rețelele sociale), s-a mobilizat masiv. La fel ca și noi, cei care aproape că nu mai avem exercițiul reacției, înțelegem că acum e momentul să ne arătăm solidaritatea cu oamenii de lângă noi. După doi ani de "distanțare socială", reguli și boală, de frică și izolare, ieșim din nou din umwelt-urile noastre, pentru a face un exercițiu de umanitate. Generația mea încă își amintește de Revoluție și de '89. Încă ne amintim ce a însemnat blocul comunist și eternul Război rece. Cenzura și privarea de libertatea de exprimare, privarea de o viață normală, sunt și vor fi întotdeauna ceva la care omul va reacționa. Cu tot riscul de a o lua razna de la prea multă libertate sau prea multă "delăsare", poate că noi, europenii (vestici, estici, nordici sau sudici), înțelegem cât de grav poate fi un război inventat, interesat, pornit din cine știe ce motive financiare prin care unii s-au temut de inevitabila recesiune de după o pandemie de care media pare să fi uitat aproape cu totul. Copii de opt ani, după o perioadă de online și monitoare, testări zilnice, boală și tensiuni psihologice, au început să-și facă scenarii de război. Știu de Putin și de mintea lui "bolnavă", se întreabă cine câștigă și de ce, dar mai ales, unde ne mutăm dacă trebuie.
Și uite-așa, înaintând în cartea lui Eagleman despre viețile secrete ale creierului, nu poți să nu te întrebi ce fel de lume proprie sau mediu sensibil ajungem să ne creăm atunci când avem de-a face cu arme nucleare, distrugeri în masă și crime, oricum ar arăta politic situația. Sau cum spunea Yuval Noah Harari într-un articol din The Economist: "În centrul crizei ucrainene se află o întrebare fundamentală cu privire la natura istoriei și a umanității: este posibilă schimbarea? Pot oamenii să își schimbe modul în care se comportă sau istoria se repetă la nesfârșit, oamenii fiind condamnați pentru totdeauna să reediteze tragediile din trecut fără a schimba nimic în afară de decor? O școală de gândire neagă cu fermitate posibilitatea schimbării. Aceasta susține că lumea este o junglă, că cei puternici îi atacă pe cei slabi și că singurul lucru care împiedică o țară să o distrugă pe alta este forța militară. Așa a fost întotdeauna și așa va fi întotdeauna. Cei care nu cred în legea junglei nu doar că se amăgesc singuri, ci își pun în pericol propria existență. Ei nu vor supraviețui mult timp."
Între timp, ne bem cafelele la soare, așteptăm primăvara post-pandemică și nu un al treilea război mondial. Mă întorc la Bhagavad-Gita și la postura războinicului umil: "Sufletul stăpânit de sine, care se mișcă printre obiectele senzoriale, liber de atașament sau respingere, câștigă Pacea eternă."
Mi-e teamă că nu mai am opinii. Merg cu ce zice lumea, mă iau după fărâma de common sense pe care o mai am după perioada asta de teroare latentă și silențioasă, care a rulat în fundat, trecând printr-un post capitalism pe care nu-l înțeleg, prin NFT-uri care nu-mi plac și interviuri motivaționale cu Elon Musk. Și-mi trece prin cap că nu, nu spațiul e următoarea frontieră ci propriul creier pe care nu-l cunoaștem și care ne joacă feste de milioane de ani.
