Am semănat grâu am cules plumb și smoală
Am semănat flori am cules buruieni otrăvitoare
Am semănat liniște am cules furtună
Am semănat candoare am cules ocară
O vrajă rea preschimbă totul în vibrații radioactive
Nu mă pot atinge de nimic
Pământul e putred
Cerul e și el infestat
Respir din greu prin plămâni artificiali
Ce a mai rămas din viață
Mă rog când și când pentru
Hienele care vor moșteni pământul
Au vrut brațele mele, să se cațere cu ele pe stânci și pe ziduri
Au vrut tălpile mele să sară peste mlaștini
Au vrut gura mea să muște din fructele pe care nu le puteau atinge
Au vrut oasele mele să facă din ele amulete
Au vrut durerea mea ca să se simtă un pas mai aproape de soare
M-au dezmembrat, m-au disecat bine
N-au avut parte decât de plumb
De gust de buruieni otrăvitoare
Au visat nori de furtună
S-au scăldat în vorbe de ocară
Carnea mea e în cerul dispărut
Carnea mea e de neatins
Carnea mea e pământul făgăduinței
În care mâini nevăzute
Nu încetează să semene candoare