Limba engleză

Dacă m-ai fi ascultat, acum nu am fi stat în colțul ăsta de lume, străini de tot ce ne înconjoară, doar cu amintirile și pozele și cărțile pe care le-am cărat după noi, crezând că vom găsi în ele adevărul și fericirea și liniștea și bunătatea și apropierea de noi înșine, acei noi, așa cum am fost când eram singuri în garsoniera aia mică din Tineretului, unde atunci când era vânt, tabla de la acoperiș bătea ca un dangăt de clopot care ne amintea de bisericuța aia albă din sat, unde m-ai dus să-mi spui că mă vei iubi toată viața, viață pe care am început-o atunci, în vara aia ploioasă după ce ne-am dat examenele și când ne-am întâlnit întâmplător, tu nu mai erai cu tipa aia blondă după care înnebunise jumătate din București când ieșeai cu ea în oraș, dar ea voia să se mărite bine, nu concepea viața fără vilă și călătorii de trei ori pe an, atunci m-ai văzut pe mine în sfârșit, după un an întreg în care te urmăream cu privirea când jucai baschet și aveai părul vâlvoi și nu-mi doream decât să-mi trec mâna prin el și să mă uit în ochii tăi, altceva nu voiam, dar uite, m-ai văzut și m-ai invitat la teatru, apoi ne-am plimbat în Grădina Icoanei, unde mirosea a verde și a viață și unde ploaia cădea ca nebună pe noi, care ne adăposteam sub streașina lipită de liceul vechi, unde maică-ta fusese profa mea de engleză, dar tu nu știai atunci amănuntul ăsta, ți-am povestit doar când m-ai dus la ea la cafea, cafea adusă în cești pictate, pe o tavă ținută de mâinile alea care gesticulau încontinuu, voind să-și mascheze nervozitatea, nici nu voia să mă privească mai mult de câteva secunde, mă recunoscuse deja și gândul că voi veni des la ea în casă o făcea să răsucească ciucurii de la fața de masă, dar nu-i nimic, am să încerc să nu o deranjez prea mult, mai ales că nici nu știam prea bine engleză, dar i-am promis că o să învăț, aiurea, n-am învățat-o decât aici, în țara asta străină, unde am ajuns după ce ne-am săturat de muncă, de jegul din oraș și de taxe, dar atunci am continuat, eram tineri, ne-am iubit și am făcut copii, am râs și am sperat, apoi am început să nu ne mai vedem, ne ocoleam să nu se vadă dezamăgirea și tristețile, ne-am găsit câte ceva de făcut, tu te-ai apucat de sport, te îngrășaseși un pic de când nu mai jucai baschet, nici părul nu mai era vâlvoi, iar eu nu mă mai uitasem demult în ochii tăi, e drept că acum aveai ochelari, unii frumoși, cu ramă groasă, făcuți la doctorița aia cu care te-ai culcat, sigur că te-ai întors acasă, dar eu am știut după cum mi-ai zâmbit stingher când te-am întrebat cum a fost în delegație, m-am prefăcut că nu văd, aveam treabă, lucrurile mergeau din ce în ce mai bine la firmă, nu aveam timp de pierdut cu chestiile astea, nici nu erau importante, de fiecare dată te-ai întors acasă, de ce m-aș fi impacientat, aveam de deschis încă două sedii, un plan de urmat, uite, în sfârșit avem de toate, plecăm în city break-uri și pot să merg în sfârșit la masajul ăla balinez care costă cât salariul meu de pe vremea când eram stagiară, nu putem să ne oprim acum și să fim tineri și să ne iubim din nou, cine dracu se mai iubește după atâția ani de căsătorie, hai să ne concentrăm pe copii și să terminăm casa aia de la Văleni până nu îmbătrânim, că doar de aia o facem, să ne mutăm acolo la pensie și să grădinărim, nu să crăpăm de muncă, dar lucrurile iar s-au schimbat și a venit criza și am pierdut aproape tot, noroc că ai primit oferta asta generoasă și neașteptată, care ne aducea o altă viață, una nouă și atunci am vândut tot și am plecat doar cu cărțile și pozele și deși te-am implorat luni întregi să nu vindem, să lăsăm totul așa câteva luni, nu ai vrut, așa că am plecat cu tine peste mări și țări, într-o țară ploioasă, așa cum a fost vara aia când m-ai dus la teatru și m-ai pupat sub streașina de lângă liceul unde mama ta preda engleză, îmi aduc aminte de ea, parcă locuiește în capul meu, dar nu-i nimic, acum știu să vorbesc, dar nu-mi mai folosește la nimic, doar când merg la bisericuța aia albă din sat, care-mi aduce aminte de mine și de tine, de verde și de viața întreagă, rotundă.