Stau întins pe iarbă, la umbra unui stejar bătrân. Briza caldă de vară îmi mângâie fața, în timp ce norii pufoși dansează deasupra mea. Atâta liniște și... pace. De când n-am mai simțit asta? De mult prea mult timp, nici nu mai pot să-mi amintesc. Muzica naturii mă cuprinde și mă leagănă. Pleoapele se fac tot mai grele, iar cerul se apropie tot mai mult.
[Black Screen]
Zgomot, atât de mult zgomot. Sunetul fiselor mă zgârie pe creier în seara asta.
- Your turn, sir.
Sunt în Big Blind. Mă uit la cărți: 66.
- How much?
- One hundred and fifty.
- Call.
Flop-ul vine: T 4 T cu două trefle.
SB-ul face Bet 99€. Bineînțeles că face bet, e foarte agresiv, m-a aruncat din pot toată seara. Nordicii ăștia sunt așa reci, nu citesc nimic în privirea lui.
- Call!
Pe Turn vine 6 de treflă.
- Three hundred!
Încerc să respir cât mai normal. Nu schițez niciun gest, nu mișc niciun mușchi, cu tote că pe dinăuntru îmi vine să țopăi într-un picior. E al meu! M-a agresat toată seara, iar acum l-am prins. Ori are culoare, ori n-are nimic. Oricum ar fi, pentru mine e perfect.
Îmi mai iau câteva secunde de gândire, ca să-mi liniștesc ritmul cardiac, apoi spun un "call" timid și împing fisele spre centru.
River-ul aduce un 4 de romb.
Nu stă pe gânduri și împinge toate fisele.
- All-in!
Mai aveam în față vreo 2.700€, suficient cât să-i acopăr pariul. Spun instant "Call!", în timp ce etalez pe masă un full de șesari. El schițează un zâmbet scurt și își dă cărțile pe față: KT, full de zecari.
Simt că inima vrea să evadeze din cutia mea toracică. Mă ridic de pe scaun și bâjbâi printre celelalte mese. Ajung la baie, îmi văd reflexia în oglindă și încep să vomit și vomit și vomit...
[Black Screen]
- Iubitule, ești bine?
[Beat]
- La ce te gândești?
- La nimic, am rău de avion.
Ea mă mângâie tandru pe creștet.
- În douăzeci de minute ajungem la Tel Aviv. O să-ți placă, o să vezi.
[Cont'd] - Ai mei abia așteaptă să te cunoască. O să fie bine!
Uneori mă întreb ce m-aș face fără ea. Niciodată n-am crezut că o femeie poate să iubească un gunoi ca mine. Cum poate cineva să închidă ochii la toate defectele mele? Cum poate să vadă în mine o lumină, pe care nici măcar eu n-o mai văd? Mi-a oferit totul, iar eu...
[Black Screen]
- Bine ai venit, Thomas! Alina ne-a povestit atât de multe lucruri despre tine. Simte-te ca acasă, faci parte din familie!
Le-a povestit atât de multe lucruri despre mine... ce anume? Faptul că stăteam în cazinou cu zilele, în timp ce ea mă aștepta acasă? Că de fiecare dată când mă întorceam o găseam plângând? Uneori de-asta și amânam să mă mai întorc... sunt un nemernic, recunosc, dar niciodată nu mi-a plăcut s-o văd cu lacrimi în ochii. Poate că le-a povestit cum i-am pierdut toate economiile într-o singură noapte, sau cum am ajuns la urgențe de la supradoză.
Oamenii ăștia chiar au încercat să mă ajute. M-au tratat ca pe fiul lor, iar eu...
[Black Screen]
[V.O.] - Thomas, o să avem un copil, trebuie să devii responsabil!
[V.O.] - Nu-mi vine să cred că ai început iar să joci... ce-i în capul tău?
[V.O.] - Mi-ai distrus viața!
[V.O.] - Te urăsc! Te urăsc! Te urăsc!
Apartamentul ăsta atât de gol, mă face să mă sufoc. Deschid toate geamurile, dar degeaba... aerul pare că refuză să intre. Mă sprijin de tocul ferestrei și trag aer în piept, cât de mult pot. Nimic! Inima începe să bată din ce în ce mai tare. Mă așez pe fotoliu, pun două degete sub maxilar, mă uit la ceas și încep să număr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9... 29... 75... 94... 123... 138... 192...
[Black Screen]
[Adele sings V.O.]
"This is the end
Hold your breath and count to ten
Feel the Earth move, and then
Hear my heart burst again
For this is the end
I've drowned and dreamt this moment
So overdue, I owe them
Swept away, I'm stolen"