Am luat întunericul și l-am făcut lumină,
Dar nu te-am văzut nicăieri.
Am oprit timpul și am ascultat,
Dar nu ți-am auzit nici pașii.
Am răscolit neantul, mările, înaltul,
Munții și pădurile,
Chiar și-n vise m-am uitat,
Doar în gânduri te-am aflat.
Te-ai transfigurat prin ceață
Ca-ntr-un glob de vrăjitoare
Și fugi goală prin pădurea
Gândului de dimineață.
Ești o pâclă translucidă
Persistentă-n mintea mea,
Gândurile te păstrează,
Le priesc prezența ta.
Stări
Am în suflet primăvară
Și copacii înfloriți
Fluturi colorați dansează
Prin poieni cu păpădii.
Dac-ar fi în suflet vară,
Soarele m-ar mângâia,
Aș sta tolănit în iarbă
Cu o ceașcă de cafea.
Sufletul mi-e toamnă tristă,
Diminețile-mi sunt reci
Prin perdelele de ploaie
Doar himerele mai trec.
Dar afară este iarnă,
Friguroasă și pustie,
Efemer mă trec prin viață
Drept și rece-n veșnicie.
Vis de iarnă
Să zbor aș vrea acum să pot,
Plutind încet spre zări albastre,
Îngemănând văzduhul tot,
Cu aripi mari și colorate.
Și să mă las purtat de vânturi,
Prin nori să intru triumfând,
Să zbor mai iute decât gândul,
Să fiu departe de Pământ.
Dar n-am aripi, nu pot zbura
Sunt doar un simplu muritor
Tot mai bătrân din an, în an
Un spirit tânăr, călător
