Don Quijote de la Mancha (epistolar)

Citiţi despre dilemele traducătorului acestei cărţi.


Dacă straşnic aş fi fost biciuit, ca un cavaler aş fi venit [Nota 1]: dacă mă văd cu un straşnic guvernământ, straşnice biciuiri mă costă. Deocamdată n-o să-nţelegi astea, dragă Teresa: ai să le afli altă dată. Trebuie să ştii, Teresa, că m-am hotărât să umbli în trăsură, fiindcă aşa se cuvine, şi orice alt fel de umblet ar fi umblat în patru labe. Eşti nevastă de guvernator: ia să vezi dacă o te mai muşte cineva de zgaibarace! Îţi trimit alăturat un costum verde de vânător pe care mi l-a dat stăpâna mea ducesa; dichiseşte-l aşa încât să-i slujească drept pieptar şi foi fetei noastre. Don Quijote, stăpânul meu, după cum am auzit zicându-se prin părţile astea, e nebun cuminte şi smintit hazos, şi nici eu nu i-s mai prejos. Am fost în peştera lui Montesinos şi înţeleptul Merlin a pus laba pe mine pentru dezvrăjirea Dulcineei din Toboso, de-o cheamă pe-acolo Aldonza Lorenzo: cu trei mii trei sute de bice, mai puţin cinci, pe care trebuie să mi le trag, o să se pomenească dezvrăjită ca mă-sa care a făcut-o. Să nu spui nimănui nimic despre astea, căci ia scoate ce ai în piaţă, şi unii au să spună că-i albă, alţii neagră [Nota 2]. Peste câteva zile am să plec la guvernământ, unde mă duc tare ahtiat să fac bani, fiindcă mi s-a spus că toţi guvernatorii noi se duc cu-aceeaşi poftă: am să-i iau pulsul şi-am să-ţi dau de ştire dacă să vii cu mine au ba. Surul e bine şi-ţi trimite multe salutări, şi n-am de gând să-l părăsesc nici dacă m-ar duce să fiu Marele Turc [Nota 3]. Ducesa, stăpâna mea, îţi sărută de-o mie de ori mâinile: întoarce-i şi tu bunăvoinţa cu două mii, căci nimic nu costă mai puţin şi nu-i mai ieftin, cum zice stăpânu-meu, ca politeţurile. N-a binevoit Dumnezeu să mă pricopsesc cu alt cufăraş cu încă o sută de scuzi ca ăla de-anţărţ, dar nu pune la inimă, dragă Teresa, căci e sub oboroc cine trage clopotul a foc şi-o să iasă toate la spălat în leşia guvernământului; numai că tare m-a mâhnit când mi s-a spus că, dac-apuc să-i dau de gust, o să-mi rod şi degetele de pofta lui şi, dacă o fi să fie-aşa, n-o să mă coste prea ieftin, cu toate că până şi schilozii şi ciungii îşi află chiverniseala din pomana pe care-o cer: oricum, într-un fel sau altul, tu ai să fii bogată şi bătută de noroc. Deie-ţi-l Domnul, cum o putea, iar pe mine păzească-mă, ca să te slujesc pe tine.

Din castelul acesta, în douăzeci iulie 1614.
Soţul tău, guvernatorul,

Sancho Panza
 

A ajuns la cunoştinţa mea, seniore don Sancho Panza, că nişte duşmani ai mei şi ai acelei insule urmează a o supune unui atac furios în nu ştiu ce noapte: se cuvine să veghezi şi să fii în alarmă, ca să nu te ia prin surprindere. Mai ştiu prin nişte spioni de încredere că în acea aşezare au intrat patru persoane deghizate ca să-ţi ia viaţa, fiindcă se tem de ingeniozitatea dumitale: deschide ochii şi ia seama cine se apropie ca să-ţi vorbească şi nu mânca nimic din ce ţi-ar aduce ei. Eu voi avea grijă să te ajut dacă te vei vedea la ananghie şi în toate vei face cum este de aşteptat de la inteligenţa dumitale. Din locul acesta, şaisprezece august [Nota 4], la ceasurile patru dimineaţa.

Prietenul dumitale, Ducele
 

Prietenă Teresa: Bunele însuşiri ale virtuţii şi ingeniozităţii soţului dumitale, Sancho, m-au îndemnat şi m-au silit să-l rog pe soţul meu, ducele, să-i dea guvernământul unei Insule, dintre cele multe pe care le stăpâneşte. Am veşti că guvernează ca un şoim, fapt de care sunt foarte mulţumită şi, prin urmare, şi ducele şi stăpânul meu, lucru pentru care aduc multe mulţumiri cerului pentru că nu m-am înşelat alegându-l pentru atare guvernământ; căci vreau să ştie doamna Teresa că anevoie se găseşte pe lume un bun guvernator şi-aşa să mă ajute şi pe mine Dumnezeu cum guvernează Sancho.

Îţi trimit alăturat, draga mea, un colier de mărgean cu boabele mari de aur: mi-ar fi plăcut să fie de perle orientale, dar cine-ţi dă fie şi-un un os nu vrea să te vadă moartă [Nota 5]; va veni şi vremea să ne cunoaştem şi să stăm de vorbă, şi numai Dumnezeu ştie ce şi cum va fi. Transmite-i salutări Sanchicăi, fiica dumitale, şi spune-i din partea mea să fie pregătită, căci am de gând a o mărita cu cineva sus-pus când se va aştepta mai puţin.

Mi s-a spus că-n satul vostru se găsesc ghinde mari: trimite-mi vreo două duzini, le-aş preţui mult ştiind că vin din mâna dumitale, şi scrie-mi pe larg, dându-mi veşti despre sănătatea şi viaţa dumitale; şi dacă ai nevoie de ceva, n-ai altceva de făcut decât să dai din gură, şi gura-ţi va fi măsură, şi Dumnezeu să te aibă în pază.

Din locul acesta, prietena dumitale iubitoare,

Ducesa
 

Când mă aşteptam să aud veşti despre neglijenţele şi prostiile tale, Sancho prietene, le-am auzit despre isteţimile tale, drept care am adus mulţumiri deosebite cerului, care ştie să-i ridice pe săraci din gunoi [Nota 6] şi să facă din tonţi discernători. Mi se spune că guvernezi ca şi cum ai fi om şi că eşti om ca şi cum ai fi animal, după umilinţa cu care te consideri: ci vreau să iei seama, Sancho, că deseori se cade şi este necesar, pentru autoritatea funcţiei, să procedezi contrar umilinţei inimii, deoarece buna înfăţişare a persoanei care este pusă în slujbe importante trebuie să fie pe potriva exigenţelor acestora, iar nu pe măsura înclinaţiilor condiţiei sale umile. Îmbracă-te frumos, căci un băţ dichisit nu mai pare băţ [Nota 7]: nu zic să porţi farafastâcuri sau zorzoane, nici, judecător fiind, să te îmbraci în soldat, ci să te împodobeşti cu hainele pe care le pretinde funcţia ta, cu condiţia să fie curate şi bine aranjate.

Ca să câştigi bunăvoinţa poporului pe care-l guvernezi, trebuie să faci, între altele, două lucruri: să fii bine crescut cu toţi, deşi ţi-am mai dat sfatul acesta şi rândul trecut; iar celălalt, să ai grijă de abundenţa proviziilor, fiindcă nimic nu îngreuiază mai mult inima sărmanilor decât foametea şi scumpetea.

Nu da multe ordonanţe, iar dacă o faci, caută să fie drepte şi mai cu seamă să fie respectate şi aplicate, căci ordonanţele care nu sunt respectate sunt ca şi cum n-ar fi, ci, dimpotrivă, dau de înţeles că suveranul care a avut discernământ şi autoritate ca să le întocmească n-a avut curaj să le facă a fi respectate; şi legile care sunt temute, dar nu sunt puse în aplicare ajung a fi ca butucul, rege al broaştelor, care la început le-a înspăimântat, dar pe care cu timpul l-au dispreţuit şi s-au urcat pe el [Nota 8].

Fii tată al virtuţilor şi tată vitreg al viciilor. Nu fi mereu aspru, nici mereu blând, ci alege mijlocia dintre aceste două extreme, căci în ea i se găseşte culmea discernământului. Vizitează închisorile, măcelăriile şi pieţele, căci prezenţa guvernatorului în asemenea locuri e de mare importanţă: îi consolează pe deţinuţi, care speră să fie eliberaţi în scurt timp; este baubaul măcelarilor, care atunci cântăresc corect, şi e sperietoarea precupeţelor, din acelaşi motiv. Nu te arăta, chiar dacă se întâmplă să fii, ceea ce nu-mi vine să cred, hrăpăreţ, afemeiat sau mâncău; căci poporul şi cei care au de-a face cu tine, cunoscându-ţi înclinaţia anume, într-acolo îşi vor îndrepta artileria, până când te vor prăvăli în abisul pierzaniei.

Cercetează şi răscercetează, parcurge şi reparcurge sfaturile şi învăţăturile pe care ţi le-am dat în scris înainte să pleci de-aici la guvernământul tău [Nota 9] şi vei vedea că în ele găseşti, dacă le respecţi, un ajutor la îndemână care să-ţi uşureze muncile şi dificultăţile ivite la fiece pas în calea guvernatorilor. Scrie-le stăpânilor tăi şi arată-te recunoscător, căci ingratitudinea este fiica trufiei şi unul dintre cele mai mari păcate din câte se cunosc, iar persoana recunoscătoare celor care i-au făcut bine dă semn că la fel va fi şi faţă de Dumnezeu, care atâta bine i-a făcut şi necontenit îi face.

Doamna ducesă a trimis un om cu haina ta şi alt dar pentru soţia ta, Teresa Panza; dintr-un moment într-altul aşteptăm răspunsul.

Eu am fost cam indispus, din pricina unei anumite împisiciri care mi s-a întâmplat nu prea spre folosul nasului meu, dar nu-i nimic, căci dacă sunt vrăjitori care îmi fac rău, sunt şi din cei care-mi iau apărarea.

Înştiinţează-mă dacă majordomul care este cu tine a fost amestecat în treburile acelei Trifaldina, cum ai bănuit tu; şi ţine-mă la curent cu tot ce ţi s-ar putea întâmpla, de vreme ce drumul e atât de scurt: cu atât mai mult cu cât am de gând să părăsesc viaţa aceasta trândavă pe care-o duc, deoarece nu m-am născut pentru aşa ceva.

Mi s-a ivit o împrejurare despre care cred că-mi va atrage dizgraţia acestor seniori; dar, deşi mă afectează mult, nu-mi pasă câtuşi de puţin, deoarece, la urma urmelor, sunt obligat să-mi fac datoria mai întâi faţă de profesia mea decât faţă de placul lor [Nota 10], potrivit zicalei obişnuite: "Amicus Plato, sed magis amica veritas." [Nota 11] Ţi-o spun pe latineşte pentru că vreau să cred că de când eşti guvernator vei fi învăţat limba aceasta. Şi să te ajute Dumnezeu şi să te ferească să nu inspiri milă cuiva.

Prietenul tău,

Don Quijote de la Mancha
 

Treburile îmi iau atât de mult timp, încât nu-mi mai rămâne nici ca să mă scarpin în scăfârlie, ba nici ca să-mi tai unghiile [Nota 12], aşa că le port atât de lungi că numai Dumnezeu o şti cum să mă ajute. Zic asta, stăpâne drag al sufletului meu, pentru ca înălţimea ta să nu te nelinişteşti dacă până acum nu ţi-am dat de ştire despre buna sau reaua mea stare în guvernarea asta, în care sufăr de foame mai rău ca atunci când umblam prin păduri şi pustietăţi.

Ducele stăpânul meu mi-a scris deunăzi, înştiinţându-mă că în Insula asta ar fi intrat nişte iscoade ca să mă omoare, dar până acum n-am descoperit alta decât pe un anume doctor care primeşte simbrie în aşezarea asta ca să-i omoare pe toţi guvernatorii care vin aici: îl cheamă doctorul Pedro Recio şi e de fel din Tirteafuera, ca să vezi, domnule, ce mai nume, şi cum să nu mă tem că o să mor de mâna lui! Doctorul ăsta zice el însuşi despre sine că el nu vindecă bolile când le ai, ci le previne, ca să nu te lovească; şi doctoriile pe care le foloseşte sunt dieta şi iar dieta, până îi face pe oameni oase goale, ca şi cum slăbiciunea n-ar fi o boală mai rea decât febra. Ce mai tura-vura, el mă omoară de foame şi eu mor de necaz, deoarece, când gândeam că am venit la guvernarea asta ca să mănânc cald şi să beau rece şi să-mi desfăt trupul în cearşafuri de olandă, pe saltele de puf, am venit să fac penitenţă, de parcă aş fi schimnic, şi cum n-o fac de bună voie, cred că până la urmă, săracu', o să mă ia dracu'.

Până acum n-am strâmbat nici un drept, nici şpagă n-am vrut s-aştept, şi nu-mi dau seama la ce bun, pentru că aici mi s-a spus că guvernatorilor care vin în Insula asta, înainte de-a păşi în ea, poporenii le-au dăruit sau le-au împrumutat o groază de bani, ăsta fiind obiceiul la toţi care urcă la guvernare, şi nu numai aici.

Astă-noapte am făcut rondul, am dat peste o domnişoară frumoasă în straie bărbăteşti şi peste un frate de-al ei în veşmânt femeiesc: chelarul meu s-a îndrăgostit de fată şi şi-a ales-o în gând drept soţie, după cum a spus, iar eu mi l-am ales pe băiat drept ginere; azi, amândoi ne vom pune în faptă gândurile cu tatăl celor doi, care e un anume Diego de Llana, hidalg şi creştin vechi cât vrei.

Vizitez pieţele, după cum mă sfătuieşti înălţimea ta, şi ieri am găsit o precupeaţă care vindea alune proaspete şi am prins-o că amestecase cu o vadră de alune noi alta de alune vechi şi putrede; i le-am confiscat pe toate pentru copiii orfani, care ştiu bine să le deosebească, şi-am osândit-o ca vreme de cincisprezece zile să nu mai calce prin piaţă. Mi s-a spus că am procedat înţelepţeşte; un lucru pot să-ţi spun, înălţimea ta, şi anume că s-a dus buhul prin târgul ăsta că nu-s fiinţe mai afurisite ca precupeţele, fiindcă toate sunt neruşinate, fără suflet şi obraznice, şi cred aşa şi este, după ce-am văzut şi prin alte sate.

Sunt foarte încântat că stăpâna mea ducesa i-a scris femeii mele, Teresa Panza, şi i-a trimis darul de care vorbeşti înălţimea ta, drept care mă voi strădui să mă arăt recunoscător la vremea potrivită: sărută-i din partea mea mâinile, domnule, şi spune-i că eu zic că nu şi-a aruncat bunătatea într-un sac rupt, aşa cum se va vedea după fapte.

N-aş vrea ca înălţimea ta să ajungi la gâlcevi neplăcute cu stăpânii mei de-acolo, fiindcă dacă înălţimea ta te cerţi cu ei, este limpede că totul se va-ntoarce spre paguba mea şi n-ar fi bine ca, după ce eu sunt sfătuit să fiu recunoscător, tocmai înălţimea ta să nu fii, când ţi s-au făcut atâtea favoruri şi ai fost primit atât de bine în castelul lor.

Treaba cu împisicirea n-o pricep, dar îmi închipui că e una din răutăţile pe care obişnuiesc să le pună la cale împotriva înălţimii tale vrăjitorii cei răi; o să mă lămuresc când o să ne revedem.

Aş vrea să-ţi trimit ceva, domnule, dar nu ştiu ce să-ţi trimit, afară de nişte tubuşoare de suflat puse la nişte băşici [Nota 13], din care se fac de tot hazul în Insula asta; dar dacă îmi va mai ţine slujba, am să caut ce anume să trimit, fie cum o fi.

Dacă mi-o scrie nevasta mea Teresa Panza, plăteşte înălţimea ta poşta [Nota 14] şi trimite-mi scrisoarea, că tare sunt doritor a şti în ce stare-mi sunt casa, femeia şi copiii. Şi cu asta, Dumnezeu să te ferească, domnule, de vrăjitori de rea credinţă şi pe mine să mă scoată la liman cu bine şi-n pace din guvernarea asta, deşi mă îndoiesc, fiindcă mă bate gândul că o s-o las o dată cu viaţa, după cum mă doftoriceşte doctorul Pedro Recio.

Sluga înălţimii tale,

Sancho Panza, guvernatorul
 

Tare m-a mulţumit, dragă doamnă, scrisoarea pe care mi-aţi scris-o înălţimea voastră, căci într-adevăr tare mult mi-o dorisem. Colierul de mărgean e foarte frumos, iar haina de vânătoare a soţului meu nu e nici ea mai prejos. De faptul că senioria voastră l-aţi făcut guvernator pe Sancho, bărbatul meu, s-a bucurat tot satul, deşi nimeni nu crede, îndeosebi preotul, meşterul Nicolás, bărbierul, şi Sansón Carrasco, bacalaureatul; dar mie nu-mi pasă, fiindcă dacă lucrurile stau aşa cum stau, zică fiecine ce-o vrea: deşi, la drept vorbind, dacă n-ar fi venit colierul de mărgean şi haina, nici eu n-aş fi crezut, fiindcă aici în sat toţi îl socotesc pe soţul meu un zevzec şi, scos cum e de la păzitul unei turme de capre, nu-şi pot închipui pentru ce fel de guvernare ar putea fi bun. Dumnezeu să-l aibă-n pază şi să-l călăuzească după cum vede că au nevoie copiii lui.

Eu, doamnă a sufletului meu, sunt hotărâtă, cu îngăduinţa domniei voastre, să-mi duc ziua asta bună la mine-n casă [Nota 15], mergând la curte spre a mă lăfăi într-o trăsură ca să le sară ochii celor o mie de pizmaşi pe care-i am; drept care vă implor, excelenţa voastră, să-i porunciţi soţului meu să-mi trimită ceva bănişori, dar ceva, acolo, pentru că la curte cheltuielile sunt mari: pâinea face un real, livra de carne treizeci de maravedişi, să te cruceşti, nu alta; şi dacă nu vrea să vin, să mă înştiinţeze din timp, fiindcă mă ard tălpile s-o pornesc la drum, iar prietenele şi vecinele îmi spun că dacă eu şi fata mea o să mergem mîndre şi arătoase pe la curte, bărbatul meu o să ajungă a fi mai cunoscut el prin mine decât eu prin el, căci mulţi se vor întreba neapărat: "Cine sunt doamnele din trăsura asta?", şi un slujitor de-al meu are să răspundă: "Nevasta şi fata lui Sancho Panza, guvernatorul Insulei Barataria", şi-n felul ăsta are să fie cunoscut Sancho şi eu am să fiu preţuită, şi, gata, hai la Roma [Nota 16].

Îmi pare cum nu se poate mai rău că anul ăsta nu s-au cules ghinde aici în sat; cu toate astea, vă trimit, alteţă, cam un mertic, de-am fost eu însămi în pădure ca să le culeg una câte una, dar mai mari n-am găsit: aş fi vrut să fie ca ouăle de struţ.

Nu uitaţi, fălnicia voastră, să-mi scrieţi, că şi eu voi avea grijă să vă răspund, înştiinţându-vă de sănătatea mea şi despre tot ce s-ar cădea să vă înştiinţez din satul ăsta, unde rămân şi-l rog pe Domnul Dumnezeul nostru să vă aibă în pază, şi pe mine să nu mă uite. Sancha, fata mea, şi băiatul meu vă sărută mâinile înălţimii voastre.

Cea mai doritoare să o vadă pe senioria voastră decât să vă scrie, sluga dumneavoastră,

Teresa Panza
 

---

Note:

1) Locuţiune proverbială referitoare la situaţia în care condamnaţii erau biciuiţi în public, plimbaţi fiind totodată călare pe un asin pe străzile cele mai frecventate. Sancho repetă fraza în II, 72.
2) Proverb: "Pon lo tuyo en concejo, y unos dirán que es blanco y otros negro."
3) Formulă uzuală în epocă pentru "sultanul Turciei".
4) Data aceasta nu are nici o legătură cu cronologia internă a romanului.
5) Proverbul original sună: "Quien te da el hueso no te querrá ver muerto", cu respectarea asonanţei ("Cine-ţi dă fie şi-un os nu vrea să te vadă mort"), vrând a spune că şi cel mai mărunt gest de prietenie este mai important decât valoarea sa materială efectivă. Vezi şi II, 59.
6) Traducere a unui text biblic: "Suscitat de pulvere egenum, et de stercore elevat pauperum" ("El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit", I Samuel [I Regi] 2, 8 [7] sau: "Suscitans a terra inopem, et de stercore erogens pauperum ("Cel ce scoate din ţărână pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman", Psalmi, 112 [113], 7).
7) Don Quijote adaptează un proverb răspândit: "Compone un palo y parecerá algo."
8) Aluzie la fabula 44 a lui Esop (sau Fedru, I, 3), în care broaştele îi cer un rege lui Jupiter, reluată şi de La Fontaine: "Les grenouilles qui demandent un roi", Fables, III, 4.
9) Vezi II, 43.
10) Aluzie la ofensa adusă fiicei doñei Rodriguez (II, 48), în apărarea căreia se pregăteşte să intervină (II, 52).
11) Cunoscut adagiu clasic: "Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevărul." În spaniolă a fost adaptat de Hernán Núñez, Comandorul grec, în Refranes o Proverbios en romance, Salamanca, 1555: "Amigo Pedro, amigo Juan, pero más amiga la verdad."
12) Sancho recunoaşte că încalcă recomandarea lui don Quijote din II, 43.
13) Se referă probabil la tuburile şi burdufurile cimpoaielor.
14) Taxele poştale s-au achitat, până în sec. al XIX-lea de către destinatar.
15) Aluzie la proverbul: "El buen día mételo en tu casa" ("Ziua bună du-ţi-o-n casă").
16) Adică: înainte fără teamă.