Cu urechea mea larg deschisă (căscată de-a dreptul), am prins zilele trecute cîteva știri pe care merită, cred, să le adun, rezum, sintetizez și speculez un pic aici. Măcar cît să marchez momentul.
Deci. Am auzit vorbindu-se despre preferința tot mai apăsată a asiaticilor (mai cu seamă chinezi) pentru automobilul așa-numit smartphone: electric, hiper-tehnologic, adică ultra-digital, cît mai automatizat, deci mai autonom cu putință, adică mai ușor de condus și, la o adică, mergînd absolut singur prin "cîmp" și prin "nori", gen Tesla. În care te bagi, te muți, stai, trăiești, exiști, fără a mai face nici măcar efortul fizic de a conduce, adică făcînd orice altceva fără a mai fi nevoit să guvernezi propriu-zis, ci doar într-un mod absolut dematerializat, la rigoare doar prin voce: spirit pur, "spiritualizare" și "intelectualizare" totală, idealizare. În paralel cu gadgetizarea corpului.
Deci asiaticilor nu le pasă de putere și de viteză, ca europenilor și americanilor, ci vor totală digitalizare. Și nu le pasă de putere și de viteză, spunea analiza auzită, prinsă, pentru că sînt foarte mulți, pe străzi și autostrăzi e foarte mare înghesuială, încît nici nu poate fi vorba de putere și de viteză, ar fi inutile. În acest condiții exterioare vitrege, primează prin urmare confortul.
În congruență cu această știre, altă știre, despre scindarea Renault într-o companie care să dezvolte astfel de automobile electrice "dematerializate", ultra-design, hiper-high-tech, bazată la centru, "în metropolă", adică în Franța, și lăsarea în țările mai de mîna a doua, să zicem periferice, precum România, cu Dacia ei, producția de automobile "tradiționale", adică cu combustie și cel mult hibrid: fosilele pentru fosili.
Pentru că fabricanților occidentali (europeni și americani) riscă să le scape enorma piață asiatică, cu mașinile ei "nativ" digitale electrice, și atunci trebuie să investească masiv și să se reorienteze rapid.
Să ne uităm însă pe străzi, în orașele noastre: europenii "tradiționaliști", precum românii, dar nu numai, vor, încă, și așa-numita putere, dar își locuiesc deja, la propriu, mașinile, fac corp comun, la propriu, cu ele, ca și cum ar fi deja smartphone-uri. Ne-am mutat deja, de mult, în automobilele noastre, dar, pe aici, încă ne mai place să ne dăm iluzia că le conducem, că conducem ceva, măcar atît. Stăm în mașini ca să ni se pară că (ne) conducem viețile și că le programăm și pe ale altora.
Sîntem încă în război, pe străzile noastre, iar mașinile noastre sînt, de fapt, tancurile lui Putin. Ne place forța, puterea, viteza - și să se dea ceilalți la o parte. Mai mult decît puterea-viteză, cred că ne place, încă, puterea propriu-zisă, infra-politică, puterea-forță brută.
Dar locuim deja unii lîngă alții în habitacluri, care deocamdată sînt, încă, mai mult un fel de turele. Digitalul încă nu ne-a "muiat", ca pe "efeminații", nu-i așa, de asiatici.
Vrem tancuri digitale și ne trăim viețile în mod războinic. Ne baricadăm în mașini, vrem de fapt să speriem, să îndepărtăm, să facem liber și gol de jur-împrejur. Să epurăm spațiul.
Chiar și pe biciclete și pe trotinete tot ca în tanc ne purtăm. Imaginarul eroico-medieval impregnează, deja, digitalul. Ce iese s-ar putea numi (deocamdată, nu sînt foarte mulțumit, o să mai caut) Evul Media-Mediu. Nu întîmplător vorbea profetul McLuhan nu de oraș global sau de cetate globală, ci de sat global. Evul Media ne-a dus spre un nou Ev Mediu, cu voievozii, șerbii, corvezile și feudele lui digitale.
Deci. Am auzit vorbindu-se despre preferința tot mai apăsată a asiaticilor (mai cu seamă chinezi) pentru automobilul așa-numit smartphone: electric, hiper-tehnologic, adică ultra-digital, cît mai automatizat, deci mai autonom cu putință, adică mai ușor de condus și, la o adică, mergînd absolut singur prin "cîmp" și prin "nori", gen Tesla. În care te bagi, te muți, stai, trăiești, exiști, fără a mai face nici măcar efortul fizic de a conduce, adică făcînd orice altceva fără a mai fi nevoit să guvernezi propriu-zis, ci doar într-un mod absolut dematerializat, la rigoare doar prin voce: spirit pur, "spiritualizare" și "intelectualizare" totală, idealizare. În paralel cu gadgetizarea corpului.
Deci asiaticilor nu le pasă de putere și de viteză, ca europenilor și americanilor, ci vor totală digitalizare. Și nu le pasă de putere și de viteză, spunea analiza auzită, prinsă, pentru că sînt foarte mulți, pe străzi și autostrăzi e foarte mare înghesuială, încît nici nu poate fi vorba de putere și de viteză, ar fi inutile. În acest condiții exterioare vitrege, primează prin urmare confortul.
În congruență cu această știre, altă știre, despre scindarea Renault într-o companie care să dezvolte astfel de automobile electrice "dematerializate", ultra-design, hiper-high-tech, bazată la centru, "în metropolă", adică în Franța, și lăsarea în țările mai de mîna a doua, să zicem periferice, precum România, cu Dacia ei, producția de automobile "tradiționale", adică cu combustie și cel mult hibrid: fosilele pentru fosili.
Pentru că fabricanților occidentali (europeni și americani) riscă să le scape enorma piață asiatică, cu mașinile ei "nativ" digitale electrice, și atunci trebuie să investească masiv și să se reorienteze rapid.
Să ne uităm însă pe străzi, în orașele noastre: europenii "tradiționaliști", precum românii, dar nu numai, vor, încă, și așa-numita putere, dar își locuiesc deja, la propriu, mașinile, fac corp comun, la propriu, cu ele, ca și cum ar fi deja smartphone-uri. Ne-am mutat deja, de mult, în automobilele noastre, dar, pe aici, încă ne mai place să ne dăm iluzia că le conducem, că conducem ceva, măcar atît. Stăm în mașini ca să ni se pară că (ne) conducem viețile și că le programăm și pe ale altora.
Sîntem încă în război, pe străzile noastre, iar mașinile noastre sînt, de fapt, tancurile lui Putin. Ne place forța, puterea, viteza - și să se dea ceilalți la o parte. Mai mult decît puterea-viteză, cred că ne place, încă, puterea propriu-zisă, infra-politică, puterea-forță brută.
Dar locuim deja unii lîngă alții în habitacluri, care deocamdată sînt, încă, mai mult un fel de turele. Digitalul încă nu ne-a "muiat", ca pe "efeminații", nu-i așa, de asiatici.
Vrem tancuri digitale și ne trăim viețile în mod războinic. Ne baricadăm în mașini, vrem de fapt să speriem, să îndepărtăm, să facem liber și gol de jur-împrejur. Să epurăm spațiul.
Chiar și pe biciclete și pe trotinete tot ca în tanc ne purtăm. Imaginarul eroico-medieval impregnează, deja, digitalul. Ce iese s-ar putea numi (deocamdată, nu sînt foarte mulțumit, o să mai caut) Evul Media-Mediu. Nu întîmplător vorbea profetul McLuhan nu de oraș global sau de cetate globală, ci de sat global. Evul Media ne-a dus spre un nou Ev Mediu, cu voievozii, șerbii, corvezile și feudele lui digitale.