Un festival de primăvară, o poveste interculturală, Jazzy Spring in Bucharest a adunat în deja tradiţionalul spaţiu de la ArCub, centrul de proiecte culturale al Primăriei Bucureşti, numeroşi iubitori ai genului dornici să-i asculte pe cei mai cunoscuţi muzicieni români de jazz şi pe invitaţii lor străini în condiţii mai bune decât cele de club.
Iniţiat ca director artistic de Mircea Tiberian prin Asociaţia culturală Interzone, cu sprijinul centrului menţionat anterior, festivalul a durat... un week-end şi a avut în centru trei concerte – gala Maeştrii jazz-ului românesc, seara internaţională sau International Jazz Evening şi Jazz Alternatives. În paralel, a fost programată lansarea a nu mai puţin de cinci CD-uri – Marius Popp – Essentials, East Village – 11. Live in Green Hours, Nicholas Simion – Paris – Transsylvania Expres, Petrică Andrei, Decebal Bădilă, Vlad Popescu – Joy of Live şi Maurice de Martin – The Berlin Composers Orchestra. Au fost lansate şi prezentate, de asemenea, două cărţi – Dialoguri neprotocolare a lui Alex Vasiliu şi Notes on Music and Music Notes de Mircea Tiberian şi, poate mai interesant, au avut loc două colocvii - dezbateri având pe de o parte ca temă Muzica în societatea românească contemporană, iar pe de altă parte întrebarea mai mult sau mai puţin retorică Este posibil un jazz românesc?
Sute de bucureşteni, majoritatea tineri, s-au găsit în sală la aceste concerte, savurând cu diverse grade de entuziasm propuneri jazzistice de cele mai variate facturi, de la imprevizibilul, dar întotdeauna acelaşi autentic şi cald Johnny Răducanu, până la oferta multinaţională şi intens contemporană a grupului Interzone 2006 – ofertă lansată de Mircea Tiberian în urmă cu mai mulţi ani, dar aflată în permanentă schimbare de componenţă, dar nu şi de atitudine, deschiderea către cele mai noi orientări din jazzul european fiind o constantă a preocupărilor celor doi membri permanenţi ai grupului, bateristul Maurice de Martin şi pianistul Mircea Tiberian, cărora li s-au alăturat pentru acest festival basistul american Chris Dahlgren şi saxofonistul şi flautistul Liviu Butoi. Un alt moment interesant al festivalului l-a constituit evoluţia trioului Ion Baciu Jr., cu Pedro Negrescu la bas şi Tudor Parghel la baterie, o asociere interesantă de temperamente şi experienţe muzicale diferite, reunite într-o atractivă propunere stilistică.
©foto E. Oprina
Dacă prezenţa artiştilor străini a constituit dintotdeauna o latură mai mult sau mai puţin exotică a oricărui festival, nu la fel putem spune despre alcătuirea până nu demult a unei astfel de manifestări, cu secţiuni de multe ori neconturate sau pur şi simplu lipsă. Iată că din fericire această primă ediţie de Jazzy Spring a reuşit ca doar în cele trei zile de desfăşurare să aibă cam de toate şi nu din întâmplare. Lansările discografice şi colocviile, alături de workshop-urile acreditate de percuţionistul turc Cenghiz Baysal şi de trompetistul polonez Piotr Woitasik precum şi interesanta expoziţie foto Jazz sub Ceauşescu – căreia i-ar fi prins foarte bine, mai ales pentru generaţiile mai tinere şi existenţa unor înscrisuri cu numele celor imortalizaţi – au reuşit să dea contur şi consistenţă festivalului.
Prin alcătuirea sa, Jazzy Spring ne-a apropiat şi mai mult de o normalitate pe care ne-o doream de mult. Aceea a desfăşurării cu o frecvenţă din ce în ce mai mare a unor manifestări care să menţină treaz interesul pentru această mereu altfel artă a jazz-ului şi care, de ce nu, să-i câştige şi mai mulţi admiratori.
