Noaptea veseli, ziua trişti

Viaţa celor care vor să meargă pe drumuri nebătătorite a fost din totdeauna grea. Iar izolarea la care este supus cel care încearcă şi altfel este de cele mai multe ori direct proporţională cu sinceritatea demersului său.

Această constatare de tip – "amorul e un lucru foarte mare" – am făcut-o din nou în raport cu un mic festival de muzică experimentală intitulat frust Muzica X. Coordonată artistic de compozitoarea Irinel Anghel, această primă ediţie a avut ca parteneri Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor şi asociaţia culturală Pro Contemporania, proiectul fiind cât p-aci să fie realizat cu sprijinul Fondului Naţional Cultural. Dar cum un viciu de procedură a fost constatat în hârtii abia în ultimul moment probabil de către o victimă a telenovelelor, festivalul s-a desfăşurat doar de facto. Acest lucru înseamnă că, fără a intra în amănunte, o parte dintre muzicienii anunţaţi în programele deja tipărite pe cheltuiala coordonatorului artistic au preferat să cânte pe gratis, decât să nu o facă de loc. Nu de alta, dar era vorba oricum despre muzică experimentală. Iar aceşti artişti – noaptea veseli, ziua trişti – se pot, nu-i aşa, hrăni doar cu pasiunea lor pentru sunet şi pentru ideea de artă pentru artă.

Lăsând la o parte ironia, trebuie să spun că cele trei zile de festival au reuşit să adune o seamă de artişti interesanţi atât din ţară, cât şi din străinătate, unii dintre ei veniţi să cânte în calitate de prieteni de o viaţă ai spiritului românesc pe care ştim să-l ascundem atât de bine, iar alţii pur şi simplu din dorinţa şi curiozitatea de a face muzică în compania confraţilor români pe care i-au cunoscut şi apreciat în ţările lor.

Au putut fi aplaudaţi de prea puţini spectatori aceeaşi neastâmpăraţi muzicieni ai ansamblurilor Free Sound şi Pro Contemporania, care au interpretat piese compuse de Dinu Ghezzo, Irinel Anghel, Mihaela Vosganian, Diana Danciu, Petru Teodorescu, Annette Vande Gorne (Belgia), Tim Hodkinson (Anglia), Magdalena Dlugosz (Polonia), Ulpiu Vlad, Christian Clozier (Franţa), Pete Ehrnrooth (Elveţia), Jacky Merit (Franţa), Roman Vlad şi Francoise Barriere (Franţa), artişti invitaţi fiind percuţionista Alexandra Naşcuţiu şi DJ-ul Doron Kaufman (Israel).

Prima zi a festivalului a fost dedicată improvizaţiilor mai mult sau mai puţin electronice, în secţiunea neamplificată invitat al ansamblului Free Sound fiind fascinantul saxofonist francez Daniel Kientzy, pentru ca în partea a doua acelaşi ansamblu să evolueze în formula electronică într-o inedită combinaţie cu DJ-ul israelian Ari Ben Shabetal.

Sunt multe cauzele care stau la baza lipsei de curiozitate a publicului larg în ceea ce priveşte noutatea sau doar diferitul în domeniul muzical. Descurajant de multe. Pe de o parte artiştii nu sunt, prin natura formaţiei lor, maeştri ai comunicării prin alte mijloace decât cele ale artei lor, iar pe de altă parte roadele lipsei de educaţie muzicală a generaţiilor tinere şi mature de astăzi îşi spun în mod evident cuvântul. De aceea, efortul depus în zona explorărilor timbrale reunite în structuri formale aleatorii sau nu este receptat ca un act bizar, căruia celor mai mulţi le este frică să-i acorde atenţie. Formele de manifestare ale instinctului muzical dezvoltat şi antrenat spre zone mai depărtate decât cele ale urechii cufundate în somnul fără vise, sunt mai uşor de taxat ca entităţi lipsite de conţinut – de către cei care au găsit acest conţinut, şi-l ţin bine de-un picior – sau tolerate de restul majoritar prin absenţă, ori cel mult cu o ridicare din umeri.

Cu toate acestea însă, pentru că totuşi amorul chiar este un lucru foarte mare, să urăm mulţi ani noului festival, măcar de dragul sonorităţii vieţii noastre viitoare.