Vorbele înțelepților sună ca niște tinichele pe care le tot flutură vântul
fără noimă
dintr-o țeastă în alta
Zgomot de fier vechi
Carcase goale strălucind între dinți
Șanțuri surpate în miezul zilei
măsurând distanța regulamentară dintre fiecare și fiecare
dintre bătăile inimii și
viața risipită
mașinării de reciclat neputința
și frica
dispozitive de cântărit greutatea în aur
a absenței
pietre funerare ale irepetabilului
care poartă toate aceleași nume
te miști greu prin armurile lor
respiri cu dificultate
ești mereu confundat
tras la răspundere pentru povara lor zadarnică
nici măcar nu vrei să spui ceva
vrei să trăiești sălbatic
n-ai nevoie să fii înțeles
ci văzut
și atins
gloanțe oarbe, cuvintele
se împrăștie în patru zări
le aduni neputincios
îți umpli cu ele buzunarele
cuvintele - paraziți
uzurpă melancolia
îți fac din revoltă
animal împăiat