Anca Spiridon: De ce fotografia analog și de ce tocmai ambrotipia (ambrotipia este o tehnică de pionierat în fotografie care crează un obiect fotografic unicat prin impresionarea unui strat de argint pur pe suport metalic sau sticlă), într-o lume care îmbrățișase atât de tare digitalul?
Ștefan Dinu: Chiar dacă la prima vedere poate părea paradoxal, apariția digitalului a fost catalistul mișcării Antiquarian Avant-garde, ubicuitatea imaginii digitale și democratizarea mediului a generat un răspuns din partea unor pionieri care au redescoperit valoarea și estetica unică a metodelor abandonate de fotografiere. Un fel de contra-curent cum se contra-balansează mai mereu societatea după apariția unui "trend" sau schimbare de paradigmă.
Argumentul celor care s-au întors către tehnicile istorice de fotografiere, printre care și ambrotipia care fusese abandonată aproape un secol, nu a invocat filonul nostalgic după "vremurile de altădată" ci mai degrabă a atras atenția asupra calităților unice ale diferitelor tehnici de fotografiere sau printare, mai ales în comparație cu tehnicile noi, care au adus un mare progres înspre facilitarea mediului către mase, dar cu prețul simplificării. Fotografiile făcute cu telefonul nu vor avea niciodată calitatea fotografiilor moștenite pe hârtie de la bunici, dar sunt multe și ușor de făcut.
Nu vreau nici să comparăm mere cu pere în dezbaterea interminabilă analog vs. digital. Cred că e mai corect Analog+Digital pentru că nu s-au exclus niciodată una pe cealaltă și fiecare mediu are calitățile sale. Când vine vorba de puterea de documentare și credibilitatea pe termen lung, digitalul pierde mult teren în fața fotografiei analog și de aici opțiunea noastră pentru fotografia obiect.
A.S.: Cum a fost trecerea de la meseria pe care o aveai? Care au fost provocările de a transforma acest hobby într-un stil de viață?
Ș.D.: Mă simt de mult timp norocos că am fost printre puținii care reușesc să nu se identifice pe termen lung cu meseria, nu m-am identificat cu un personaj ci mai degrabă am făcut cât mai prezent ceea ce aveam de făcut, fie că săpam cu bunicul la porumb, lucram la strung și polizor sau eram în instanțe ca avocat de insolvență. Am fost strungar, agricultor, avocat sau fotograf, dar doar atâta timp cât făceam respectivele activități. Nu m-am identificat cu nici unul dintre roluri și încerc să rămân la fel de fluid.
Trecerea de la avocatură la fotografie nu se anunța ușoară pentru mine pentru că era o diferență mare de venituri și eu eram pentru prima dată părinte, prima dată când înțelegeam altfel termenul de responsabilitate, când viața cuiva depinde inițial de prezența și grija ta. Ce nu știam la început era că urma să fiu testat de către Univers, pentru a afla dacă chiar sunt hotărât să urmez calea asta cu riscul de a nu avea bani suficienți. Cu atât mai mult cu cât am ales fotografia documentară și socială în ciuda fotografiei comerciale, de produs / vânzări. Am mers înainte cu ideea că dacă faci ceea ce te pasionează, Universul va avea grijă să poți supraviețui ușor.
A.S.: Ce a adus în viața ta fotografia - și bune, și rele?
Ș.D.: Cea mai importantă contribuție a fotografiei este în mod clar antrenarea atenției, focalizarea conștiinței într-o singură activitate care capătă calitatea unei meditații. Cu atât mai mult când exersezi o tehnică precum ambrotipia, care îți cere atenție continuă pe tot parcursul procesului. În lipsa acestei atenții dedicate momentului și actului în sine, sunt șanse mari ca placa fotografică să fie un eșec sau chiar să provoci accidente, pentru că se lucrează cu materiale toxice și inflamabile.
Prin urmare, lecția importantă a fotografiei a fost deprinderea de a folosi selectiv atenția către o activitate care să te absoarbă total și conștiința faptului că această atenție este de fapt singura noastră resursă, dar care trebuie "îmblânzită".
A.S.: Care e diferența, în opinia ta, între o ambrotipie, ca artefact decorativ și orice alt tip de fotografie analog?
Ș.D.: Tehnica ambrotipiei a fost dezgropata de noii pionieri ai curentului Antiquarian Avantgarde tocmai datorită calităților unice de a reda imaginea fotografiată. Sunt două elemente care contribuie la estetica specifică ambrotipiei: stratul gros de argint (comparat cu tehnicile subsecvent, plăcile cu gelatină și filmul fotografic) dar și expunerile lungi care, chiar dacă pot fi văzute mai degrabă ca un dezavantaj, conferă o calitate aparte portretelor, pentru că în 10 secunde placa de argint are timp să înregistreze mai multe instanțe ale micro-expresiilor adunate în 10-15 secunde și redă o medie a acestora, mult mai aproape de imaginea naturală a subiectului.
A.S.: Cum se îmbină interesul tău pentru tehnici analog cu noile medii digitale? Cum te folosești de social media?
Ș.D.: Digitalul nu este inamicul analogului, cel puțin acum, după ce avem o nișă foarte stabilă și în creștere prin generațiile noi care experimentează cu fotografia analog. De altfel, am folosit tehnici hibrid de creare a negativelor mari digitale pentru tehnici alternative precum Guma Tricolora sau Cyanotype.
În privința rețelelor sociale, a existat de la început o dificultate inerentă de a ne promova în mediul digital pentru că punctul forte al acestor tehnici este tocmai felul în care arată ele văzute direct, nu scanate și reinterpretate digital. Dar chiar și așa, ambrotipiile scanate nu o să se compare niciodată cu o fotografie făcută direct digital, diferența e acolo, însă nici pe departe la fel de spectaculoasă ca obiectul fotografic privit direct, nemijlocit.
Faptul că foarte mulți artiști independenți petrec foarte mult timp căutând canale de promovare, în dauna lucrului în atelier, nu este un lucru nou. Fie că vorbim de fotografie sau orice artă vizuală, practicarea acestora nu a fost niciodată ieftină, iar susținerea financiară a activității a fost mereu o grijă a artistului. Acum însă demersul de auto-promovare este mult mai vizibil și mai acaparator ca resurse de timp, mai ales.
A.S.: În acest context, cum s-a ajuns la Share, Tag or Dye, cel mai nou proiect pe care îl propui alături de Asociația Fotografică Allkimik?
Ș.D.: Proiectul Share, Tag or Dye a avut ca punct de plecare experiența personală a inițiatorilor care am observat că trebuie mereu să jonglăm între timpul petrecut creând obiecte fotografice și cel petrecut pentru auto-promovare. Și ne-am gândit că nu suntem singurii în situația asta, ci mai degrabă este vorba de un fenomen generalizat în lumea artei.
De aici a apărut ideea unui proiect inclusiv, bazat pe un Open Call fără limită de participanți care își propune să adune 200 de imagini din social media și să le printeze folosind tehnici alternative cum sunt antotipia și cyanotipia, rezultatul fiind o instalație foto inedită chiar și pentru noi, pentru că încercăm de fiecare dată să ne punem noi challenge-uri și să experimentăm în continuu.
A.S.: Ce presupune titulatura de director tehnic al unui astfel de demers?
Ș.D.: În calitate de director tehnic responsabilitatea principală este de a realiza printurile fotografiilor adunate prin Open Call, folosind experiența de mai mult de 10 ani de realizat tehnici alternative de print. Și, pentru că ne plac provocările, am stat departe de soluțiile facile și cunoscute, optând pentru soluții tehnice noi, netestate în prealabil. Ar mai fi de spus că realizarea printurilor alternative pentru proiect se va baza și pe aportul voluntarilor care, în felul ăsta, vor intra în contact cu aceste tehnici, realizându-se astfel și scopul nostru de a aduna la un loc comunitatea foto analog și de a o populariza printre novici.
A.S.: De ce antotipia ca tehnică de abordat în cadrul proiectului? Cum se leagă de concept?
Ș.D.: Antotipia este poate printre cele mai puțin cunoscute tehnici alternative de print fotografic. Sub pălăria "antotipiei" sunt reunite toate tehnicile de print bazate pe pigmenți vegetali. Tehnica folosește cele mai comune ingrediente, multe chiar comestibile, pentru a realiza printuri foto în tonuri unice, sau altfel spus, fotograful are de ales dacă să se hrănească cu spanac, sfeclă, turmeric, zmeură sau dude sau să facă printuri. Vernisajul expoziției este legat de ziua internațională a antotipiei, organizată de asociația Alternative Photography, încadrându-se într-o serie de evenimente la nivel global.
A.S.: Crezi că publicul care consumă artă pe social media se suprapune cu iubitorii de fotografie-artefact?
Ș.D.: Suntem și noi curioși, dar cu siguranță există o suprapunere, chiar dacă nu totală, mai ales datorită ubicuității social media. Este foarte clar însă că parte a scopului proiectului este chiar popularizarea fotografiei obiect în rândul celor care vedeau fotografia doar ca subiect.
A.S.: Cu ce speri să rămână participanții la acest proiect - artiștii care se înscriu la call, vizitatorii expoziției, cei ce iau parte la workshop?
Ș.D.: Scopul proiectului Share, Tag or Dye se încadrează în scopul mai larg al Asociației Fotografice Allkimik de a aduce împreună comunitatea fotografilor analog, iar orice motiv de a ne aduna reprezintă șansa unei emulații atât la nivel individual-creativ cât și la nivelul comunității care se consolidează sau chiar se dezvoltă.
Pe 22 iulie 2022 s-a dat startul apelului deschis pentru artiștii din toată lumea care își doresc să se alăture proiectului Share, Tag or Dye, organizat de Asociația Fotografică Allkimik.
Apelul se va desfășura până pe 15 august 2022, participarea este gratuită și își propune să colecteze o bază de minimum 200 imagini provenite din social media, care vor fi incluse integral, fără selecție, în limita locurilor disponibile, într-o instalație finală în locația-gazdă - VAGon - spațiu in(ter)disciplinat, din cadrul Atelierelor Malmaison, ce va avea vernisajul la începutul lunii septembrie. Înscrierea lucrărilor este gratuită iar detalii despre apel se găsesc pe pagina de Facebook Allkimik.
Citiți un interviu cu Sabina Suru, directorul artistic al Share, Tag or Dye aici.