06.08.2022
Claude Monet - Le jardin à Giverny, 1922-1926 / Joan Mitchell - La Grande Vallée, 1983

O veste excelentă este aceea că nu ai nevoie de nimic și de nimeni pentru asta. Să citești o operă de artă e ca respirația. E personală, e doar așa cum o descifrezi tu. Nici tu nu știi de ce o culoare, sau unele tușe, îți sunt mai pe plac decât altele.

Culori, texturi, linii, ceva e de nota 11 din 10, te bucură, te face să plutești, ai vrea-o în viața ta. O alta poate avea o cota imensă, nu ai accepta-o nici cadou.

Îmi place să mâzgălesc, să mă joc cu creioane, acuarele, și mai rar uleiuri. Am tot experimentat mai recent tot felul de smacuri aurii, argintii sau cupru, mi-a plăcut să observ cum se joacă lumina pe ele, mereu diferit.

Îmi vine o poftă să pictez, o idee se tot rotunjește și crește în mintea mea, și apoi, când vine un moment bun, o aștern pe hârtie. Iese ceva. Se întâmplă uneori să îmi placă mult din prima, iar apoi frumusețea să scadă în ochii mei, dar se întâmplă și mai des să crească în intensitate, în valoare, pentru privirea mea. Să mă hrănească și să mă mir și eu de cât de mult mă încântă.

Îmi păsa destul de mult ce stârnesc cu ele la început. Eram inocent derutată de felul în care cineva ar putea privi picturile mele. Stângace, dar spontane, din unele greșeli se năștea un farmec și mai mare, lipsa mea de precizie înlocuită cu linii simțite, dar curajoase, născute din reprezentări mai în acord cu visarea, decât cu realitatea. Profesorul meu de pictură, irakianul Mohammed din Art Center, numea asta style. EE style.

La cursurile de artă toți colegii mei arabi erau impresionant de talentați. Puteau reproduce în mod realist, cu acuratețe cvasi fotografică, orice imagine. Numai eu interpretăm totul în maniera mea, fapt ce îmi părea atunci mai mult o neputință decât un talent.

Dar rezultatul îmi plăcea mereu, și nu știam cum și de ce, și mă gândeam că numai eu le văd în cheia asta. Dar nu. Surpriză mare, toți colegii mei erau cuceriți de my artworks și treceau din când în când să mai vadă cum se conturează tema în interpretarea mea. "Wow, I like your style", era ceea ce auzeam mereu, nu numai de la colegi, dar, culmea, și de la profesor. Am realizat mult mai târziu că ceea ce e unic și valoros e mai mult în tușa personală, și nu în realismul ce nu poartă nicio amprenta.

Asta era în Qatar. Revenită în România, am continuat să observ feedback-urile prietenilor.

Unii, vezi Isabelle, Sya și Mihail, Ella, Nico și Aristide, au adorat aproape toate mâzgălelile mele. Altora nu le-au plăcut deloc, le-au văzut ca pe niște bazaconii absurde sau banale, niște manifestări de răsfăț penibil al meu, ceva ce nu valorează nimic și nu duce nicăieri. Nu mi-a păsat că unii nu le-au aplaudat, că le-au găsit complet neinteresante. Bucuria mea a fost mereu deasupra oricăror reacții.

Cel mai flatant este că în ultimul timp multe din cadourile cu care am reușit să îmi încânt prietenii, și prietenii prietenilor mei, sunt fix bazaconiile mele pictate. Cai, flori, ciulini, pădurea, botany în all ways, călușarii, covorul oltenesc, ia, Bastet [Goddess of Art and Perfumes], Miles Davis, bijuteriile Reginei Maria, coroana, safirul Cartier, sunt câteva teme pe care le-am conturat cel mai frecvent.

Acum visez să pictez câțiva maci pe o hârtie neagră, cu un roșu aprins și câteva tușe de verde și auriu mâzgălit. Se închide un oarecare cerc - regăsisem un tablou pictat de mine la 11 ani, la clasele de arte din Africa, erau maci pe o hârtie neagră într-o vază transparentă de sticlă. Acest remake va întrupa probabil aventurile și experiențele mele, concluziile estetice și de viață. Pot face din ele un diptic.

Fundația Louis Vuitton va organiza în toamnă (05.10.2022 - 27.02.2023) o expoziție Claude Monet & Joan Mitchell[i], lumina și culorile grădinilor din Franța paradisiacă, poezia unor explozii vegetale în interpretări fabuloase.

Am descoperit-o azi în AD pe Joan Mitchell. O abstract expresionistă americancă splendidissimă.


 
 

Arta ei îmi pare confirmarea concretă că descărcând din mintea ta liniile și culorile pe care făptura ta le simte perfecte, materializând pe pânză gândurile artistice, se poate obține un rezultat magnific și în absența, sau mai ales în absența, sensului comun.

Irațional, fericit și liber de orice convenție. Doar feeling.

Lucrările lor inspirate de malurile Senei sunt originale, curajoase și efervescente, vesele și fermecătoare cum numai gesturile divine pot construi.


AD -- Louis Vuitton Foundation

0 comentarii

Publicitate

Sus