Să scrii poeme morbide în adolescență nu e talent nu e teribilism nu e Imitatio Christi
nu se agită nimeni ai toată viața înainte
câteva decenii mai târziu te uiți în gol de la etajul cinci
al unei camere de hotel
care chiar te îmbie, simți atracția
ceea ce pentru tine e singurul punct luminos pentru el e tot noapte
ceea ce pentru tine e singurul adevăr pentru el e fum
ceea ce pentru tine e singurul sursa de hrană pentru el e doar un gest absurd
risipit în absurdul cotidian
dar nu foamea te supără
armata damnaților își împinge carul anevoios peste linia de tramvai
nu le mai poți desluși chipurile la ora înserării
au toți același aer și aceeași statură
aceiași ochi de nisip
frunțile încordate ca niște arcuri țintind pustiul
rețelele strălucesc de surâsuri multicolore
de fețe îmbujorate
în lumina monitoarelor toate sunt în perfectă ordine
și cât se poate de nemuritoare
florile din picturi nu se ofilesc
vântul nu se atinge de umbreluțele din pahare,
nici o undă de șoc nu perturbă liniștea preafrumoaselor orașe
nici un monstru nu râvnește la delicatesele pozate în farfurii
cureți cu migală resturile de tutun împrăștiate pe covor
încerci să speli urmele
chiar și pe cele invizibile
nu îndrăznești să deschizi acea fereastră
ați stat lipiți de ea,
într-o cameră suspendată peste neantul cel de toate zilele
înfășurați în liniștea unui alb de spital
mobilele ponosite, perdelele boțite de nylon chinezesc
te privesc amenințător
ridică ziduri
între neputință și ardoare
cine pe cine plânge
cine cu cine se ceartă
cine pe cine imploră
cine pe cine alungă
cine te ține acolo țintuită
știi exact ce ar putea face să cadă toate zidurile
dar pentru el nu contează decât ziua de ieri
zidurile cresc împreună cu noi
devin tot mai dure, mai înalte, mai groase
poemele morbide tot mai sarcastice
stai țintuită în camera
în care ai fost singura care a pierdut ceva
e suficient să ieși în stradă
la marginea orașului e un drum prin câmp care duce la mare
viața continuă să-și sape tunelul nestingherită prin carnea inocenților
oarbă ca o cârtiță
vezi totul limpede
prin noaptea care nu mai trece