Nopțile sunt tot mai anevoioase, somnul tot mai subțire.
Prin ochii împăienjeniți îi vezi doar umerii descarnați.
E o greșeală îți spui. O greșeală. Trebuie să o faci să dispară.
Jumătățile de adevăr și jumătățile de dorință și jumătățile de libertate
te țintuiesc cu mânie
Îți aprinzi o țigară
îi vezi gesturile neajutorate, disperarea cu care ar vrea să te lipești de ea
n-ar fi trebuit să reziste
n-ar fi trebuit să fie acolo
nu era cazul să râdă de sarcasmele tale, ci să dea bir cu fugiții
să țipe
să se zbată
nu a înțeles regula jocului poate
Străzile încep să freamăte
Lingurițele să se agite în ceștile de cafea
Diminețile sunt grele ca niște mamuți care îți zac toropiți peste piept
n-ar fi trebuit să rabde
e o greșeală îți repeți
n-ar fi trebuit să îți adulmece sângele
să se atingă de ruinele tale
Îi spui că e frumoasă și urâtă, că e târziu și devreme
că e de așteptat
îi spui că e scorpie și zână și fără seamăn și oarecare
poate pricepe
Nici nu vrei să știi cine e
Stă proptită-n fereastră ca o fantomă
tace
și te privește dintr-o altă viață
Îți măsoară întunericul din fiecare gest și fiecare icnet
ca un inchizitor
o detești
iubirea ei îți face greață
Te cerți cu toate cele netrăite
pe toate vocile care îți strivesc plămânii
Ar vrea să oprească vacarmul
îți atinge fruntea ca pe un obiect de cult
și asta întețește disperarea
Dimineața cu lumina ei blestemată
ți se pune în gât ca un nod de smoală
Femeia tace
zgomotul surd al așteptării ei
îți înfundă timpanele
nu vezi din ea decât bucăți disparate
jumătăți de obraz care îți acoperă jumătățile de adevăr
buzele cu care se înfruptă din durerea ta
n-ar fi trebuit să te vadă așa
nu suporți să vezi cum îți îndură febra și lehamitea
Bătăile inimii îți rămân mereu în urma lumii
care se învârte amețitor
dimineața
la ora când
se lasă frigul
Îi spui să plece, dar să nu te lase singur
să dispară încet
cum dispar toate
să o facă discret
în liniște
să te țină de mână
când se îndepărtează
Îi ceri să fie ea aceea
care n-a venit la timp
să îți îngăduie pactul cu moartea
să îngroape rămășițele dorinței
cât mai departe de splendoarea răsăritului