Visez...

Traducerea nu are de-a face cu limbile. Este un exercițiu de adevărată dezvoltare intelectuală (cognitivă, morală, politică) în sine.
 
Și nici cu interpretarea, cum aparent generos, de fapt condescendent, s-a spus.
 
Trebuie să traduci chiar dacă înțelegi. Tocmai pentru că (ți se pare că) înțelegi. Cînd înțelegi prea repede, imediat, fie nu e mare lucru de înțeles, fie de fapt te ferești să înțelegi cu adevărat, sau nici măcar nu vrei să faci acest efort, și atunci, în mintea ta, te prefaci.
 
Visez la următoarea stare de lucruri (iar dacă o visez e nu pentru că ar fi realizabilă - sau chiar dezirabilă -, dimpotrivă): traducătorii, curtați de edituri și chiar de autori disperați, disputați și licitați de aceștia; iar ei, suveran, făcînd nazuri, refuzînd, alegînd: "pe ăsta nu îl traduc!" (pentru că e slab sau reacționar, adică, poate, tot aia), "cu ăștia nu colaborez!".
 
A refuza să traduci un autor de exemplu pentru că este prea slab, pentru că, traducîndu-l, nu ai avea ce traduce, te-ai deprofesionaliza, pentru că ar fi o insultă pentru marea idee de traducere...
 
Mai întîi un fel de #metoo, apoi chiar oarece accente de "cancel culture" din partea traducătorilor, din perspectiva traducătorilor.
 
Teroarea traducătorilor.
 
Visez. Dar mă trezesc repede, fie și doar preventiv...
 
Deși, cine știe...