Personajul nelimitat se întoarce (după cum bate vîntul)

“Personajele nelimitate” se plîng de slăbirea dramatică a importanţei lor în plan social şi încearcă (disperaţi) recuperarea unui statut trecut. “Personajele nelimitate” sînt produse ale epocii moderne. Ei nu au ocupat (şi nu ocupă) poziţii decît în planul material, desfăşurîndu-se doar pe orizontală, deşi au dorit să preia paza sistemului de valori de la păstrătorii lui de drept. “Personajul nelimitat” nu este depozitarul sistemului de valori al unei comunităţi, ci a normelor de comportament „corect-politic”. Asupra valorilor morale este chemat să vegheze „liderul spiritual” al unei comunităţi (slujindu-se de o întreagă instituţie). Valorile morale au dimensiune transcedentală, sînt legate de planurile celeste şi nu pot fi administrate decît de reprezentanţii acelor paliere în lumea noastră. Un “personaj nelimitat” nu are asemenea calităţi. El a încercat să se substituie călăuzelor spirituale, spunîndu-şi „lider (sau formator) de opinie”, şi să-şi treacă printre griji şi sistemele de valori (pentru, poate, a le relativiza).

“Personajul nelimitat” îşi poate scoate la lumină doar capacităţile administrative. Şi după cum se comportă, pare a face din administraţie o ţintă (poate singura) iar din vizibilitea agresivă calea de a-şi atinge scopul.

“Personajul nelimitat” a înţeles repede că valoarea sa (morală ori profesională) nu îi asigură notorietatea, ci frecvenţa apariţiilor prin diverse locuri. În acest scop, sînt vînate recepţiile, vernisajele, premierele, „cluburile”, studiourile de televiziune, paginile ziarelor şi multe altele.

O trăsătură a “personajului nelimitat” este pornirea de a se grupa cu alţii asemenea lui. Aceste asocieri nu seamănă cu nişte comunităţi şi nici nu se apropie de definiţia breslei. Pare, doar, să fie vorba de înmugurirea unei comunităţi, dar nu este vorba de aşa ceva. Sînt cîteva detalii care permit să nu se nască vreo confuzie între numitele grupuri şi comunităţile adevărate. Vom remarca faptul că o comunitate nu este omogenă (privită din punctul de vedere al condiţiei sociale sau cel al instrucţiei); în grupurile de “personaje nelimitate” omogenitatea este o condiţie a existenţei lor (indivizii nu se adună cu „oricine”). Apoi, liantul unei comunităţi este credinţa; liantul unui grup de “personaje nelimitate” ţine de alt palier şi relaţiile sînt cultivate (în bună măsură) în vederea întoarcerii unor „servicii”. Altfel spus, în timp ce membri unei comunităţi aderă voluntar la un sistem de valori, într-un grup de “personaje nelimitate” prevalează interesele lumeşti.
Foarte importantă este riposta în bloc, atunci cînd un membru al său este atacat.

Poate că este mai potrivit să privim acest grup ca pe o alianţă. O alianţă respectabilă, dar care nu va putea niciodată aspira la statutul de comunitate, lipsindu-i valenţele transcedentale.

Grupuri există şi în cadrul unei comunităţi şi este greu de spus dacă ele sînt mai solide sau mai volatile decît cele plasate nicăieri. Grupurile din comunităţi dispun, însă de suportul unei lumi, nu sînt plimbate de colo-colo de orice pală de vînt.

Alianţele de “personaje nelimitate” îşi creează ierarhii fragile. Există o luptă pentru a ocupa fantomatice „poziţii” favorabile în grup, iar peisajul este fluid. Balansul între vasalitate asumată şi uzurpări este cam mare în aceste locuri. În fond, singurul lucru important este impresia protecţiei pe care ar putea-o oferi cuiva aflat în necaz. Nu sînt de neglijat nici eventualele beneficii materiale.

Alianţele de “personaje nelimitate” nu sînt replici ale breslelor, la ele participînd indivizi cu meserii diferite care nu-şi propun apărarea unor interese profesionale. Fiecare individ nu vrea decît să atragă de partea sa nişte avantaje. Alianţele mimează (doar) comunităţile cărora, apoi, încearcă să li se substituie.