La capătul oricărui drum e doar un alt drum.
La ieșirea din labirint se intră într-un labirint mai mare.
La capătul răbdării e o nouă sală de așteptare.
La capătul puterilor e cutia Pandorei împrăștiată în patru zări.
La capătul lumii sunt doar morminte de orfani îngropați cu câinii și pisicile lor.
E nevoie de o mamă pentru toți
O mamă care să ne țină împreună.
La capătul oricărei încercări e o încercare mai mare.
La capătul pădurii e un câmp întunecat, o apă adâncă și învolburată.
La capătul fiecărui sărut e o criză de disperare.
Nu e nimic mai absurd decât să știi și să nu poți clinti o frunză cu știutul tău.
Nebunii văd mai bine adevărul decât capetele încoronate
Nu există coroană care să nu cadă sub rafalele de râs ale bufonilor.
La capătul melancoliei se aude muzica
la capătul muzicii e pustiul
Pustiul uneori ia forma unei femei nespus de frumoase
sau a unui mare oraș
a unei mame iubitoare
La capătul muncii în zadar e încă mult de muncă
La capătul oricărui bătălii e de luptat încă și încă
La capătul pasiunii e lehamitea
La capătul cazărmilor, uzinelor, luna-parcurilor ar trebui să fie ceva de trăit
Dar nu sunt decât alte cazărmi, alte uzine, ale surse de distracție
Cândva aveam un cult păgân al țintei
Știam și să trag cu arcul
Mă gândeam că se poate trece un prag dincolo de care începe viața adevărată
Aceea pe care n-o poți niciodată atinge
Ci doar contempla
Invizibil
Când stai mut în mijlocul unuia dintre acele orașe însorite
Și-i asculți bătăile inimii
Poate că sunt dependentă de evadări.
Poate că sunt dependentă de luptă mi-am zis. Trebuie să mă las.
Poate că sunt dependentă de vânătoarea de năluci. Trebuie să mă las.
Poate că sunt dependentă de alergat, încercând să ating linia orizontului cu palmele.
Trebuie să mă las.
Nu există capăt în durere mi-a spus un necunoscut într-o piață.