Technologically Empowered Barbary, Power to the People - da, da, dar ce fel de putere? A motoarelor și mașinilor de tot felul, pur tehnologică, de captare, preluare, eliminare (înstrăinare) și (doar așa) accelerare-intensificare a forței.
Da, știu, judecățile morale trebuie evitate: sînt în același timp leneșe și neputicioase, în plus elitist-condescendente blabla. Dar despre ce elitism, al căror elite, mai poate fi vorba cînd armonia dominanți-dominați domnește și ne strivește? Cînd trebuie să taci? Cînd ai rămas, practic, singur? Singurul ne-motorizat (sau cît mai puțin, sau cît mai atent controlat motorizat)?
Luni, 5 septembrie, în România încep, mai devreme ca de obicei, școlile. Începe și grila de toamnă a Radio România Cultural, în care revin și eu cu o nouă "salvă" de intervenții despre ceea ce (după modelul mai vechilor "umanioare") am numit (și probabil voi mai numi) "urbanioare" (umanități urbane, homo urbanus, umanizarea ca urbanizare etc.). Redau aici textul primei mele intervenții radio din prima săptămînă de lucru și luptă (cu noi înșine) pentru oraș a acestei toamne.
Luni 5 septembrie 2022
Bine v-am regăsit!
Sper că ați avut o vacanță pe cinste, cum se spune, în ciuda realităților, naturale și omenești, nu tocmai simpatice, nu foarte agreabile - dimpotrivă chiar: secetă, incendii, inundații, război, scumpiri în lanț. Sper deci că v-ați odhnit, că v-ați tras puțin sufletul, pentru că începe toamna, ne întoarcem acasă și, cum să spun, trebuie să reîncepem, mai în glumă, mai în serios, războiul tuturor împotriva tuturor care devine, încet-încet dar sigur, societatea umană în general, dar mai ales, poate, cea care ne este cea mai apropiată, în care trăim: propria noastră societate. Și asta mai cu seamă, poate, adică mai concentrat, mai sensibil și mai vizibil, în București, această esență a României istorice.
Ei bine, tocmai în acest sens, și pentru că azi nu numai eu mă reîntorc la rubrica mea, aici, ci și copiii din România, la școală, pentru că începe, așadar, școala și știm foarte bine ce înseamnă asta în special pentru traficul rutier din București, unde a fost lăsată să se generalizeze o practică deosebit de periculoasă (dacă nu chiar ilegală), aceea de a-ți copiii nu la școala din proximitate, din propriul cartier, ci uneori chiar în cealaltă parte a Bucureștiului și mai cu seamă în centru, pentru că, așadar, astăzi începe școala și știm ce a ajuns să însemne asta pentru dependența bolnăvicioasă, maniacală, vicioasă a bucureșteanului de automobilul personal, avînd, deci, în vedere această coincidență, nu aș putea să nu vă redau, fără alte comentarii acum, pe loc, următoarea știre de presă:
"Parisul interzice mașinile în apropierea școlilor. Sute de străzi fi închise circulației rutiere. Autoritățile din Paris vor un oraș mai sigur și mai respirabil pentru copii, astfel că interzic accesul mașinilor în jurul mai multor școli din oraș. Mașinile nu mai au voie să meargă sau să staționeze pe străzile din jurul a 168 de școli. Elevii și părinții pot ajunge la școală doar pe jos sau cu bicicleta. Scopul străzilor pietonale este de a le oferi copiilor un drum mai sigur spre școală. Și alte orașe din lume, precum Vancouver (Canada), Auckland (Noua Zeelandă), Tirana (Albania) iau exemplul Parisului și interzic mașinilor să staționeze în fața școlilor pentru a-i proteja pe copii de poluarea din trafic și de accidentele rutiere".
Un singur comentariu, totuși: dacă pînă și Tirana... Oricum, ceva de negîndit, de neconceput pentru noi, acum. În special pentru bucureșteanul zilelor noastre, născut, parcă, la volan.
Pe mîine!
Da, știu, judecățile morale trebuie evitate: sînt în același timp leneșe și neputicioase, în plus elitist-condescendente blabla. Dar despre ce elitism, al căror elite, mai poate fi vorba cînd armonia dominanți-dominați domnește și ne strivește? Cînd trebuie să taci? Cînd ai rămas, practic, singur? Singurul ne-motorizat (sau cît mai puțin, sau cît mai atent controlat motorizat)?
Luni, 5 septembrie, în România încep, mai devreme ca de obicei, școlile. Începe și grila de toamnă a Radio România Cultural, în care revin și eu cu o nouă "salvă" de intervenții despre ceea ce (după modelul mai vechilor "umanioare") am numit (și probabil voi mai numi) "urbanioare" (umanități urbane, homo urbanus, umanizarea ca urbanizare etc.). Redau aici textul primei mele intervenții radio din prima săptămînă de lucru și luptă (cu noi înșine) pentru oraș a acestei toamne.
Luni 5 septembrie 2022
Bine v-am regăsit!
Sper că ați avut o vacanță pe cinste, cum se spune, în ciuda realităților, naturale și omenești, nu tocmai simpatice, nu foarte agreabile - dimpotrivă chiar: secetă, incendii, inundații, război, scumpiri în lanț. Sper deci că v-ați odhnit, că v-ați tras puțin sufletul, pentru că începe toamna, ne întoarcem acasă și, cum să spun, trebuie să reîncepem, mai în glumă, mai în serios, războiul tuturor împotriva tuturor care devine, încet-încet dar sigur, societatea umană în general, dar mai ales, poate, cea care ne este cea mai apropiată, în care trăim: propria noastră societate. Și asta mai cu seamă, poate, adică mai concentrat, mai sensibil și mai vizibil, în București, această esență a României istorice.
Ei bine, tocmai în acest sens, și pentru că azi nu numai eu mă reîntorc la rubrica mea, aici, ci și copiii din România, la școală, pentru că începe, așadar, școala și știm foarte bine ce înseamnă asta în special pentru traficul rutier din București, unde a fost lăsată să se generalizeze o practică deosebit de periculoasă (dacă nu chiar ilegală), aceea de a-ți copiii nu la școala din proximitate, din propriul cartier, ci uneori chiar în cealaltă parte a Bucureștiului și mai cu seamă în centru, pentru că, așadar, astăzi începe școala și știm ce a ajuns să însemne asta pentru dependența bolnăvicioasă, maniacală, vicioasă a bucureșteanului de automobilul personal, avînd, deci, în vedere această coincidență, nu aș putea să nu vă redau, fără alte comentarii acum, pe loc, următoarea știre de presă:
"Parisul interzice mașinile în apropierea școlilor. Sute de străzi fi închise circulației rutiere. Autoritățile din Paris vor un oraș mai sigur și mai respirabil pentru copii, astfel că interzic accesul mașinilor în jurul mai multor școli din oraș. Mașinile nu mai au voie să meargă sau să staționeze pe străzile din jurul a 168 de școli. Elevii și părinții pot ajunge la școală doar pe jos sau cu bicicleta. Scopul străzilor pietonale este de a le oferi copiilor un drum mai sigur spre școală. Și alte orașe din lume, precum Vancouver (Canada), Auckland (Noua Zeelandă), Tirana (Albania) iau exemplul Parisului și interzic mașinilor să staționeze în fața școlilor pentru a-i proteja pe copii de poluarea din trafic și de accidentele rutiere".
Un singur comentariu, totuși: dacă pînă și Tirana... Oricum, ceva de negîndit, de neconceput pentru noi, acum. În special pentru bucureșteanul zilelor noastre, născut, parcă, la volan.
Pe mîine!