Vreme de patru ani, în paralel cu job-ul meu cu normă întreagă, mai efectuasem din an în Paști câte o traducere din neerlandeză. De amorul artei, nu pentru beneficiul financiar. Deoarece aveam niște încasări derizorii, figuram în acte ca persoană fizică individuală neplătitoare de TVA. Doar că vocea intransigentă de la telefon era convinsă că de fapt cu un an în urmă făcusem un venit de vreo zece ori mai mare și mă fofilasem de la plata TVA-ului.
În ziua stabilită pentru control, mă trezesc cu trei inspectori ANAF la ușă. Dacă n-ar fi fost și o doamnă printre ei, aș fi jurat că m-au teleportat în Men in Black. Erau foarte pătrunși de gravitatea momentului și cred că nici ei nu se așteptau ca unul din cei câțiva mari evazioniști din Capitală să fie o gravidă în șase luni, cu un bebeluș de zece luni urlând în jurul ei. Au stat vreo trei ore pe capul nostru, mi-au răsfoit registrele de încasări și cheltuieli din scoarță-n scoarță și și-au dat seama în scurt timp că fusese o eroare la mijloc. O virgulă pusă sau citită aiurea.
Dar nu dă bine să admiți că te-ai înșelat. Suntem un neam prea fudul pentru asta. S-au făcut că nu înțeleg de ce nu am pe biroul cumpărat pe firmă niciun laptop, niciun dicționar sau vreo altă dovadă a activității mele, deși în timpul concediului de maternitate aveam evident PFI-ul suspendat și legal nu aveam voie să prestez nicio activitate profesională. În cele din urmă, mi-au recunoscut pe șleau că vor fi chestionați de șeful lor și vor fi obligați să își justifice vizita, astfel că se vedeau nevoiți să îmi dea o amendă. Faptul că îmi completasem registrele în creion constituia o probă fără echivoc a intențiilor mele neortodoxe. Aș fi putut ce-i drept să modific niște date ca să iau pe șestache câteva pachete de scutece.
Deoarece veniseră din provincie și pretindeau că nu cunosc deloc Bucureștiul și dintr-un motiv de neînțeles nu au putut întocmi procesul verbal pe loc, a doua zi a trebuit să mai și străbat jumătate de oraș pe o ploaie torențială ca să ajung la hotelul lor și să încheiem toată șandramaua birocratică. Am rămas atât de scârbită de eveniment încât mi-am jurat în acel moment că nu îmi voi mai redeschide PFI-ul nici în ruptul capului.
Dar cum viața profesională cu trei copii mici nu e deloc simplă, iar piața muncii de la noi e atât de rigidă încât poți număra pe degete oportunitățile part-time, mi-am încălcat cuvântul și mi-am reluat activitatea de liber-profesionist. Am constatat cu amărăciune că între timp nu se schimbase mai nimic referitor la profesionalismul instituției. La intrarea în concediul de maternitate, conform legii am fost obligată să predau CIF-ul la Administrația Sectorului la care aveam înregistrat sediul social, urmând să îl recuperez la reînceperea activității. Ai zice că e o simplă formalitate. Dar fiindcă în timpul concediului mi-am schimbat domiciliul și sediul social la un alt Sector, formalitatea s-a transformat într-un obstacol de nedepășit. Contabila mea a încercat în zadar vreme de două luni să încarce declarația cu această modificare de adresă pe site-ul ANAF. Erorile de pe site au doborât-o. După câteva telefoane în call-center-ul lor, am fost sfătuită să merg direct la Administrația Sectorului de care urma să aparțin. Acolo am dat de o doamnă care părea prea drăguță ca să fie adevărată. Contabila mea putea trimite declarația cu pricina direct pe adresa ei de email, iar în ziua următoare puteam să revin pentru ridicarea noului certificat fiscal.
M-am întors abia după vreo cinci zile ca să fiu sigură că au avut timp să se ocupe de solicitarea mea, dar doamna amabilă dispăruse în neant. La ghișeu m-a întâmpinat o damă acră și expeditivă, i-am explicat ce stabilisem cu colega dânsei cu câteva zile în urmă, dar am avut un dialog caragialesc.
- Care colegă, doamnă?
- O doamnă cu părul scurt și cu ochelari.
- N-are cum, nu există așa ceva. Aici suntem doar eu și colegul meu.
- Doamnă, dacă vă spun... Uitați, mi-a dat adresa ei de email. Deci am venit iar degeaba? Și eu cum intru în posesia noului CIF?
- Nici măcar n-avem hârtie de printat certificate.
- Și știți cumva când anume veți avea? Eu lucrez între timp fără a avea un CIF valabil?
- Nu știu. Vă anunțăm noi.
- Mă veți suna sau cum anume mă anunțați?
- Nuu... că nu prea sunt telefoane aici. Vă dăm un email.
- Aha. Deci aștept să fiu contactată de cineva la un moment dat.
- Următorul, vă rog!
Am plecat pe deplin lămurită și convinsă că taxele mele de 45% merg exact acolo unde trebuie. La niște funcționari de bună-credință și dornici să sprijine contribuabilul. Un personaj cooperant și săritor nici n-ar putea supraviețui într-un astfel de mediu ostil. Ar fi înghițit pe loc. Așa că cel mai probabil doamna de treabă cu părul scurt nici n-a existat de fapt, iar dialogul nostru a avut loc doar în imaginația mea ramolită. N-are cum altfel.
