Părinți în diverse stările de agregare

Peste tot ești avertizat că nașterea unui copil îți schimbă viața într-un fel pe care nu ți-l poți imagina când încă nu ești părinte. Un avertisment pe care nu știu câți viitori părinți îl iau în serios. Eu n-am făcut-o, credeam că voi fi la fel, vom fi la fel, doar cu un pui de om adăugat nouă. Cât de greu poate fi și ce se poate schimba atât de mult am continuat să mă întreb de fiecare dată când avertismentul se reînnoia. Lasă că vezi tu când va începe să meargă! Așteaptă numai puțin să se nască frățiorul, ehee, este cu totul altfel cu doi, doi nici pe departe nu înseamnă 1+1! Ia să înceapă grădinița! Vine școala, unul la grădiniță, altul la școală, maratonistă scrie pe tine!

Deși părinte cu vechime, încă mă mai surprinde talentul copiilor de a da peste cap totul, începând cu programul zilnic care abia se cristalizase într-o minimă rutină și terminând cu reconfigurarea celor mai banale colțuri ale casei.

Să luăm, bunăoară, congelatorul. Când nu ai copii sau ai copii mari ori mititei și vrei sa bei o cafea cu înghețată de vanilie, torni cafeaua în cană, deschizi congelatorul, scoți cutia cu înghețată de vanilie, îți pui o lingură generoasă în cafeaua fierbinte și gata.

Când ai doi copii nici mari, nici mici, pe deasupra sunt copii de știință, e cam așa:

Îmi pun cafeaua în cană, deschid congelatorul, sertarul unde este înghețata de vanilie. Nu mai e acolo. Nici în sertarul al doilea. Dar în cel de-al treilea se găsește o cutie cu înghețată de ciocolată. Hai că merge. Cu oarecare satisfacție sau oarecare nemulțumire, depinde din ce parte privești, desfac cutia cu înghețată de ciocolată. Albă ca neaua. Miros substanța albă, pentru că din acest moment aplic principiile științifice ale analizei organoleptice. Poate fi orice: săpun explodat la microunde și apoi congelat, carbonat acid de sodiu cu amidon, folosit ca bază pentru modelaj, scârbă d-aia de se întinde, pentru care ai mei făcuseră așa o pasiune încât o preparau acasă cu kilogramele, crema de corp din baie, cea pe care nu am niciodată timp să o folosesc - nu, aia miroase a frangipani. Asta nu miroase a nimic. Gust cu multă prudență un microgram. E dulce, ceea ce nu înseamnă că este și comestibilă, vă avertizez că nimic din casa asta nu este ceea ce pare. Poate doar au pus zahăr ori miere - un borcan s-a consumat suspect de repede - în săpun. În emulsia cu amidon. În gelatina scârboasă pe care o cumpărau sau o preparau cu găletușele și apoi o întindeau prin toată casa. Cum se numea oare? Slime! Practic, am avut și în fund. Oare s-au întors vremurile alea? Mendeleev, apară și păzește, sfinte Amedeo Avogadro, ai milă!

Minutul de chimie analitică s-a soldat cu rezultat neconcludent, ca să nu zic eșec total. Țip:
- Copii! Copilași! Ia veniți o secundă până la bucătărie!
- Imediat! îmi răspunde o voce încărcată cu inocență.

Aștept, dar pun cutia pe masă, să nu îmi înghețe mâna. La ei, "imediat" începe de la cinci minute în sus, "vin acum" se întinde spre jumătate de oră, iar la "ai puțină răbdare" pot să trag liniștită un pui de somn.

Apare băiețelul de știință:
- Ce fizica solidului ați pus aici? îndrept un deget acuzator spre cutia cu substanță neidentificată.
- Unde? îmi întoarce o privire nevinovată prin ochelarii care îl fac să semene cu un mini-alchimist.
- În cutia de înghețată. Cum s-a albit ciocolata?
- O fi înghețată de ciocolată albă! dă urmașul lui Einstein din umeri. A, ba nu - începe să-i revină memoria când dau să mă încrunt - am pus noi niște frișcă.
- Ce fel de frișcă? Ați făcut și frișcă?
- Nu, ai cumpărat mai demult niște tuburi pentru cafea. Le-am vărsat aici și le-am congelat. Uitasem de experiment, ce bine că l-ai găsit!

Iată unde era frișca dată dispărută imediat ce am pus cumpărăturile pe masă, am fost sigură că am plătit-o și am lăsat-o la casă. În plin studiu al schimbării proprietăților fizice în funcție de starea de agregare. Important este că mai devreme sau mai târziu, indiferent de starea de agregare, tot în cafea ajunge.