Mama lui Yorke şi tatăl lui Hislop

Olanda - Serbia şi Muntenegru 1-0
Mexic - Iran 3-1
Angola - Portugalia 0-1

Soca vine de la soccer. Warriors înseamnă războinici. Soca warriors e supranumele echipei de fotbal din Trinidad Tobago. Iar Trinidad Tobago e T&T. În Canaan, undeva pe coasta estică a insulei Tobago, Grace Yorke a scos în curte giganticul ecran de plasmă şi a primit în vizită aproape o sută de prieteni şi cunoscuţi. Mama primului dintre războinicii soca nu se poate uita însă la meci, din cauza nervilor. Cum naiba să suporte să-l privească pe scumpul ei Dwight tăvălit de nişte matahale blonde şi cu priviri de gheaţă de parcă ar fi ucigaşi plătiţi. Se uită ceilalţi şi la final se îmbrăţişează cu toţii rîzînd.

În Dimond Vale, în centrul insulei Trinidad, George Hislop a stat singur în faţa televizorului. Shaka, fiul său şi portarul T&T, are 37 de ani şi a apărat contra suedezilor doar pentru că titularul, Kelvin Jack, s-a accidentat la încălzire. George, un magistrat la pensie, şi-a trimis soţia şi restul familiei în Germania, iar el a rămas acasă, pentru că nu se aştepta ca fiul său să joace vreun minut. Acum se gîndeşte serios să-şi cumpere bilete de avion pentru Europa.

În Port of Spain, capitala T&T, nebunia e la Movie Towne, la Invader's Bay, meciul se vede în toate cele 10 săli de cinema, gratis, 2 500 de oameni primind din partea patronului şi cola şi pop corn. Soca warriors sînt aici our boys şi demult intraţi în galeria eroilor.

Poveştile acestea trei sunt cele pe care le-am citit ieri în ziarele apărute în Trinidad & Tobago, Newsday şi The Trinidad Guardian dedicînd prima pagină egalului cu Suedia, 0-0, scos de războinicii soca. Mi-au plăcut pentru că exact emoţiile acestea ne lipsesc nouă azi, după ce ai noştri, cu Iordănescu, Mutu şi toţi ceilalţi, ne-au lăsat în faţa televizorului, să ne amorezăm de trinidad-tobagolezi, să ne mirăm de angolezi că pot dribla portughezii cu simţul răspunderii şi să ne speriem de olandezi, adică de Robben, un nebun căruia i s-a dat drumul pe terenul de fotbal şi pe care nu-l prinde nimeni.

Aşadar, cu Olanda o să jucăm în preliminariile pentru Euro 2008. Ne-a lăsat deja acasă de la mondial. Ieri a bătut Serbia, una dintre favoritele mele, ceea ce m-a cam enervat. Olanda e însă orfană de tată fără Robben şi o bănuiesc deja rasistă, prin antrenorul ei, Van Basten, pentru că acesta n-are, după 30 de ani, nici un negru în echipă. În sfîrşit... Sîrbii au greşit o singură dată şi Robben i-a capsat. Asta a fost meciul, plin de frustrare şi topit de soarele care frigea la Leipzig, la amiază.

Mexic- Iran n-a rupt gura tîrgului, fiind suficient de echilibrat cît să placă ochiului şi privitorului neutru. A dat gol cu capul Zinha, un brazilian naturalizat la Guadalajara, înalt de numai 1,63 metri. Cu capul! Cred că e cel mai scund jucător al turneului final. Mă interesez şi vă spun sigur mîine.

Angola - Portugalia a început cu un gol picat prea devreme ca să mai avem parte de vreun suspans, chiar dacă fosta colonie lusitană n-a jucat deloc rău. După T&T şi această echipă a Angolei, realizez că există fotbalişti care se pot autodepăşi la Cupa Mondială, care percep corect irepetabilitatea unor meciuri la turneul final. Aşa că să ne mai aşteptăm la replici măreţe ale formaţiilor considerate teoretic slabe şi incapabile de fotbal frumos.