Australia nu e departe

Japonia - Australia 3 - 1
Cehia - SUA 3-0
Italia - Ghana 2 - 0

Ştim despre Australia că e la Antipozi, mare cît un continent, continentul cangurilor, al bumerangului, al aborigenilor; şi mai ştim că e departe. Atît de departe că de fapt, ştim foarte puţine lucruri despre Australia. Fotbalul ei e un joc ciudat şi de bărbaţi fără frică, un amestec de rugby, soccer şi fotbal american în care tricourile n-au mîneci şi stadioanele se umplu de zeci de mii de entuziaşti. Fotbalul nostru jucat de australieni miroase exotic, chit că toţi oamenii lor de naţională au fost crescuţi în Anglia. Altfel, liga australiană de soccer e locul unde joacă Dwight Yorke, trinidad-tobagolezul imperial contra Suediei. Multe semne de ţinut minte, aşadar.

Japonia e, la fotbal, tot ceea ce ştim despre cultura, tradiţia şi misterul nipon. Ambiţioşi, zîmbitori şi foarte încrezători, japonezii antrenaţi de brazilianul Zico au oferit, contra Australiei, toată măsura credinţei lor fotbalistice. Un duel inedit acest Japonia - Australia la Cupa Mondială. Şi finalul cel mai meritat pentru o aşa competiţie. Cahill de două ori şi Aloisi au înscris golurile unei victorii istorice în minutele 84, 89 şi 92, răsturnînd un avantaj luat de japonezi înainte de pauză. Nu ştiu cîte echipe ar fi avut această tărie, de a crede mereu şi de a juca în numele acestei credinţe, aşa cum s-a întîmplat cu Australia.

Australia care şi-a găsit loc şi în prima noastră divizie de fotbal, propunînd cîţiva jucători importanţi. John McKain e cel mai scump transfer intern din istorie, trecînd de la Naţional la Poli pentru 1,2 milioane de euro. Şi e fundaş. Ryan Griffiths e atacantul cel mai curtat din Divizia A, iar John Wayne Srhoj un închizător de clasă. Thwaite a fost în lotul australian la barajul calificant împotriva Uruguay-ului. Craiova a promovat din B cu Baird şi Mitchell oameni de bază. O colonie de canguri serioşi şi dedicaţi e respectată în România şi mîndră de naţionala ţării lor.

A noastră a mai primit ieri o lecţie de la Cehia, care a zdrobit America fără să stea pe gînduri. Cehii ne-au lăsat acasă şi zău că meritau numai ei să meargă în Germania.

A venit şi Italia, cu norocul ei proverbial şi arbitri care o ajută. Ghana puternică, dar naivă tare, ca întreaga Africă de fapt. Asta e, nu mi-am pus oricum prea multe speranţe în ea. Mai aştept să văd cine trimite Italia acasă.