Get Sirius!

Ce putem observa, dacă privim amplasamente precum Gobekli Tepe (aici) sau, aparent, încă și mai vechi decât sanctuarul prezumtiv menționat, Karahan Tepe (aici)? Că, fiind anterioare sedentarizării și a agriculturii, geometria lor este pre-euclidiană. Dar, scriind asta, înțeleg că ne aflăm într-o aporie. Geometria înseamnă măsurarea pământului și, făcând asta, ordonarea lui în vederea cultivării; geometria este o unealtă a agriculturii. Or, ambele sanctuare prezumtive sunt anterioare momentului acestuia, al cultivării anuale, sedentare.

Măsurarea pământului presupune și trasare prealabilă. În On Adam's House in Paradise, Joseph Rykwert reamintește preocuparea celor primitivi, mai înainte de orice, pentru trasarea, acolo unde gândeau că se vor așeza, a unor trasee regulatoare menite să controleze modul în care coliba primitivă și, prin agregare, așezarea însăși, avea să se asambleze. Mai înainte de orice, geometria, cea care generează ordinea. Ordinea, spune Indra Kagis McEwen, este ingredientul necesar pentru nașterea arhitecturii.

Or, ceea ce ne uimește în Anatolia străveche este că incintele, pasămite fundal pentru ceremonialele ziselor sanctuare, nu sunt geometrizate, adică nu sunt ghidate, în formele lor prin unități elementare marcate a priori pe teren: cerc, care să dea tholos, pătrat sau dreptunghi, care să dea megaron. Nici templul hipogeu din Malta / Gozo nu e altfel, deși este mult mai timpuriu decât Gobekli Tepe (dar mai vechi decât Stonehenge, unde există o astfel de dispunere controlată a pietrelor pe teritoriu).

Prima ipoteză este aceea că, dacă nu sunt coordonate (de) pe pământ, atunci ele sunt coordonate (din)spre cer (aici). Cu alte cuvinte, străbunii nu aveau decât să ridice ochii din pământ, venerându-le, spre a avea modele exemplare de urmat. Cei mai vehemenți sunt, desigur, adepții Centurii Orion, care ar fi de găsit și aici, așa cum o vor fi găsit și în piramide, dar și în cultura Dogon din Mali. Unii văd conexiuni cu geometria egipteană, doar dacă aceasta ar fi, în realitate, mult mai veche decât o consideră arheologii, adică dinainte de zece milenii înainte de Hristos, acolo unde e trimis și sfinxul de către autori de toată mâna; mai realiști, alții văd aici un limbaj originar, inclusive formal, pentru cosmologiile care vor fi urmat după aceea (aici). Evident, nu putem ști dacă, într-adevăr, ca să îl citez pe profesorul meu de la Cincinnati, John E.Hancock, "Get Sirius!" este o lozincă valabilă chiar peste tot și, de altfel, chiar dacă ar fi, ce ar fi să însemne, de fapt?... În orice caz, dacă nu vrem să citim literatura (pretins) sapiențială, poate aruncăm o privire înspre filosofia unora de calibrul Gilles Deleuze și Felix Guattari, care, în descrierea nomadismului, privilegiază orientarea stelară în raport cu cea terestră, care poate fi mult mai labilă, mai instabilă (în cazul orientării în deșert) decât cea după stele.