Justiţie fotbalistică

Ecuador - Costa Rica 3-0
Anglia - Trinidad Tobago 2-0
Suedia - Paraguay 1-0

Ultimele două zile ale mondialului au consacrat definitiv justiţia fotbalului ca una care dă dreptate atacului, chiar dacă o face abia la ultima instanţă, cea a minutelor de prelungire şi a durerii irevocabile. Germania, Anglia şi Suedia au fost răsplătite astfel pentru fotbalul lor ofensiv şi pentru dorinţa de a marca. Nemţii, ştiţi deja, au trimis acasă Polonia în minutul 91. Suedezii au făcut la fel cu reprezentativa Paraguay-ului. Anglia n-a ajuns în prelungiri, dar a suferit 84 de minute în faţa tobagolezilor. Fotbalul însă, cum spuneam, cunoaşte o justiţie inatacabilă şi răsplăteşte echipa care caută golul şi care atacă neîntrerupt. Suedia a fost această echipă contra unei trupe de sud-americani fricoasă şi lipsită de vreun jucător sclipitor. E dureros, cu siguranţă, să te trezeşti că orice şansă e îngropată tocmai cînd n-ai timp să o mai dezgropi, dar tocmai asta e dreptatea, că timpul îl avusesei un meci întreg. Paraguay a jucat la ciupeală şi la aşteptare, calculînd că un egal contra scandinavilor e aur curat, urmînd să joace ultimul meci cu Trinidad, iar Suedia cu Anglia. Golul lui Ljumberg a fost mai repede pedeapsa pentru matematica deşănţată a adversarului, decît vreo bucurie făcută spectacolului. Asta pentru că nordicii rămînd nesăraţi şi lipsiţi de zîmbete.

Trinidad însă n-avea nici o şansă să atace Anglia, aşa că a stat la cutie, disciplinat şi eficient vreme de 84 de minute. Toţi componenţii echipei caraibiene joacă în Anglia, în echipe din liga a treia, a patra şi a cincea. Şi s-au trezit în faţa unora din Prima Ligă. Au avut nevoie de cîteva minute în care să-i admire pe Gerard, Lampard şi ceilalţi. Apoi încă vreo 10 să-şi aducă aminte ce le spusese antrenorul că au de făcut. Iar apoi au tot făcut ce ştiau mai bine. E adevărat, au avut şi cîteva faze de atac drăguţe, vreo două ocazii bunicele şi nu s-au făcut de rîs. Anglia pur şi simplu nu s-a putut concentra suficient cît să marcheze repede şi să scape de emoţii.

Oricum ar fi însă, Cupa Mondială nu e un turneu amical şi indiferent de valoare şi de experienţă, nu există meci uşor. Pentru că orice dispută e o unică şansă de a lăsa urme pe istoria fotbalului şi toţi cei care au această şansă încearcă să profite de ea. Fotbalul însă are cîteva condiţii clare ca să te primească în memoria sa, iar cea mai importantă e să vrei să marchezi. Cine arată asta, se trezeşte că dă gol cînd aproape nu mai credea că o va face şi cînd golul acesta înseamnă victoria.