Şutul a fost reabilitat

Argentina - Serbia şi Muntenegru 6-0
Olanda - Cote d'Ivoire 2-1
Mexic - Angola 0-0

E cumva ciudat să mă trezesc cu trei dintre favoritele mele în aceeaşi grupă, iar a patra să fie Olanda, nesuferită şi mai ales de nebătut. Nu-mi place deloc acest puşti îngîmfat, Van Persie, cu zîmbet perfid şi dribling de hoţ de buzunare. Van Bommel e un buldozer care zdrobeşte oase fără regrete, lui Boulahruz i se zice demult Canibalul, Robben e de un egoism tîmp, iar Van Basten seamănă cu Silas, personajul interpretat de Paul Bettany în Da Vinci Code. Indiferent cît de organizaţi şi de invincibili sînt, batavii nu-mi inspiră deloc o portocală, ci doar o mecanică rece şi cotropitoare. Meciul lor contra ivorienilor a avut două elemente cheie. Drogba a fost de o indolenţă frustrantă, iar arbitrul Ruiz de o prostie mizerabilă. Didier a dezamăgit cumplit şi merita o bătaie bună după meci, de la coechipieri. Ruiz n-a dat două lovituri de la 11 metri clare pentru africani şi astfel i-a trimis acasă. În mod clar a fost curat ghinion la tragerea la sorţi pentru elefanţi, care au picat la primul lor mondial într-o grupă cu Argentina, Olanda şi Serbia. Dar vineri a fost şi mai mare ghinion să se trezească fără Drogba şi cu arbitrul împotriva lor.

Partea bună a poveştii lor contra Olandei e că portocaliii n-au fost de vreo trei ani dominaţi cum a făcut-o Cote d'Ivoire în a doua repriză. Nu puteau să treacă centrul terenului şi să lege trei pase. Amestecul de naivitate, sistem prost educat şi cultură medievală a fotbalului a făcut ca africanii să nu profite de superioritatea lor evidentă. Cu toate astea, nu pot să nu-l remarc pe Zokora, un uriaş jucător, impecabil împotriva unora despre care se spunea asta pînă vineri. Olanda e în optimi şi se crede favorită. Sper să le dea cineva stingerea curînd.

Argentina, cea mai favorită între favoritele mele, a ras Serbia, fără să se întrebuinţeze prea tare, jucînd însă un fotbal cristalin şi revigorant. Înaintea golului de 2-0, sud-americanii au pasat de 24 de ori consecutiv, din marginea propriului careu, ameţind o echipă a plavilor şi aşa anesteziată de propriile lupte interne. Tocmai profitînd de aceste lupte, Argentina a speculat fiecare centimetru de nepăsare a adversarului, într-un fotbal de o disciplină tactică şi artistică desăvîrşit. Nici nu vă închipuiţi ce fericit sînt că argentinienii mei au aşa echipă şi aşa formă. La 6-0, sînt puţine cuvintele care mai pot fi spuse.

Dar la 0-0 Mexic - Angola, ce mai e de zis? Că singura echipă africană cu antrenor autohton s-a dovedit invincibilă în ciuda evidentei sale limitări. Angola e un amestec de infantilism specific continentului şi artă primită în dar de la foştii colonişti portughezi. E dovada că un pic de disciplină europeană poate face bine şi poate aduce rezultate.

Mondialul şi-a trăit prima săptămînă cu stadioane pline la fiecare meci, chiar şi la Tunisia - Arabia Saudită. Un fotbal care a reabilitat şutul la poartă şi dorinţa de a ataca. S-au dat multe goluri cu execuţii de la distanţă, ceea ce pentru mine înseamnă, înainte de toate, că s-a întors curajul pe teren. Kone l-a bătut pe Van der Saar de la 25 de metri, primul gol într-un meci oficial încasat de olandez după vreo trei ani. Van Persie, nesuferit cum e, a dat şi el un gol dintr-un şut în forţă. Exemplele sînt de vineri, dar au fost şi altele, zi de zi. E drept, nu sînt încă surprize, dar mai avem timp pentru ele.