A game of chess
Ai aşadar o tablă, pe care te învârţi în căutarea culorilor. Ai prefera de fapt să fie culori, pentru că eşti impregnat în nuanţe de piersici, porţi pe degete miros de căpşuni trase în ciocolată; în priviri ţi-au rămas urmele săruturilor de astă-toamnă, iar în buzunare ai câteva flori de glicină, cândva albastre. Şi totuşi aici eşti fie alb, fie negru.
În cele din urmă va trebui să te decizi.
Astă seară sunt alb.
În jurul tău apare o armată pe care o gaseşti ridicolă, de un alb aproape transparent, dar în partea cealaltă vezi aceleaşi personaje mărunţele, trunchiate de dorinţe, negre însă. Ţi-ai ales câmpul de luptă, în pătrate, şi încerci să filmezi fără de reguli partida aceasta. Nebunul însă îţi şopteşte Ştiu cum vezi tu oceanele vărsându-se în râuri şi rădăcinile crescând în urma mugurilor şi se avântă, cu inima bătându-ţi nebuneşte, în faţa reginei. Secunda de neatenţie îţi întoarce turele către prăpastie, şi descoperi că te-ai clădit pe nisipuri mişcătoare.
Hei, hei, înger în iulie căzut, adună-ţi aripile, mai zboară o vară auzi cântecul unui pion în dreapta ta. Don't mind him, he dreams of becoming a queen, se strecoară insinuant şuieratul celuilalt nebun. Ai cam pierdut hăţurile, bătrâne, şi calul se opreşte sigur în mijlocul bătăliei, oferindu-ţi, cu o scuturare de coamă, crupa lui a scăpare. Poate că ar trebui totuşi să institui nişte reguli, gândeşti în timp ce sari în şa. Intri acum, concentrat, în planuri şi strategii, şi, pe măsură ce totul se preface într-o simplă tablă de şah, iar tu devii mai sigur de victorie, planul se îndepărtează.
Dacă ai putea acum să îţi ridici privirea, dacă ai mai simţi pe buze gustul sărat al mării şi-al sângelui, toată tabla de şah s-ar amesteca, alb sau negru nu ar mai fi opţiuni, ci simple iluzii ale aceleiaşi realităţi, şi, înaintea valului care le-ar răsturna, ai auzi stins Suntem proiecţia propriilor tale temeri, sângerări, patimi, capete plecate, şi puţinelor, atât de puţinelor, acte de curaj şi de iubire.
După-amiaza se aşterne alb-negru peste un alt joc. Ce alegi să fii astăzi?
Another game of chess
Negru. Trupele îţi par acum mai strânse, tonurile vocilor lor, mai ascuţite. Şi totuşi e linişte. Pionii te privesc încruntat din spatele măştilor îngheţate. Sunteţi pregătiţi? Simţi nevoia să îţi spulberi teama cu vorbele acestea, dar te trezeşti împuns între umeri şi, întorcându-te uimit, îţi vezi caii ridicaţi pe picioarele din spate Dacă nu ajuţi, cel puţin nu sta în drum. Nebunii au agăţate în jurul mijlocului tobe. Chipul tău multiplicat, distorsionat în piesele micuţe, se desfăşoară într-o vijelie sacadată împotriva Celorlalţi. Dinţii tuturor sunt încleştaţi, şi încerci să îţi aduci aminte un refren al după-amiezii trecute Hei, hei... Pare un haos adunat în ritm de tobe, te simţi inutil şi neputincios în faţa propriilor tale forţe învingătoare. La poalele tablei de şah, muntele urcă val cu val, sărat cu sărat, iubire cu iubire, într-o mare niciodată îndeajuns de mare.
Între pătratele care s-au aşezat din nou tăcute, soarele apune o altă partidă. Lacrima păstreaza în ea răspunsul cu miros de tei încă neînflorit al aceleiaşi întrebări: astăzi ce alegi să fii?
Gândeşte. Afundă-ţi bine mâinile în buzunare, suspendă tic-ul înainte de căderea tac-ului, trage-ţi în piept imaginea şi priveşte: armatele au dispărut. Tabla incoloră se dizolvă în al doilea val. Nu există reguli, nu există alb-negru, nu există nici o partidă. Eşti tu însuţi, faţă în faţă cu o după-amiază nouă. În sfârşit, buzele îţi sunt sărate... ai asistat la o minune.
