Un sîrb încăpăţînat

Croaţia - Japonia 0-0
Brazilia - Australia 2-0
Franţa - Coreea de Sud 1-1

Înainte de a vedea în ce situaţie cruntă se află Franţa, m-am gîndit să vă povestesc cîte ceva despre Ratomir Dujkovic. E antrenorul reprezentativei Ghanei. Un sîrb de 60 de ani născut în Croaţia, fost portar la Steaua Roşie Belgrad. O carieră de jucător plină de succese a fost urmată de una mai degrabă extravagantă ca jucător. Cum altfel am pute-o numi, dacă citim că a pregătit naţionala Burmei, pe cea a Venezuelei şi pe cea a Rwandei? Asta după ce a fost secundul lui Vujadin Boskov în 1991, cînd Steaua Roşie a cîştigat Cupa Campionilor Europeni. Apoi a ajuns în Myanmar (Burma), după ce condusese naţionala Venezuelei, a revenit în Europa, în cadrul federaţiei sîrbe, iar în 2001 a trebuit să pună mîna pe o hartă a lumii, ca să afle unde e Rwanda. Tocmai se sfîrşise războiul civil şi Dujkovic a reuşit o faimoasă calificare la Cupa Africii pe Naţiuni din 2004, în Tunisia.

Imediat după turneu, federaţia de la Kigali l-a căutat. Stelele negre au avut mereu fotbalişti de super-clasă, dar niciodată nu au reuşit să se califice la Campionatul Mondial. Ratomir a făcut asta în nouă luni de cînd preluase naţionala de la Kigali. Iar acum două zile a trăit primul său succes uriaş ca selecţioner: a învins Cehia cu 2-0. Dar a suferit pînă să ajungă aici. Cînd a preluat Ghana, l-a dat afară pe Sammy Kuffour, pe atunci la Bayern Munchen, vedeta şi căpitanul naţionalei. Nu l-a chemat nici un meci în preliminarii, pînă cînd fotbalistul a înţeles că nu e de glumit cu sîrbul şi că el e şeful echipei. A scăpat de indisciplină cu o mînă de fier şi cu ajutorul rezultatelor. Pur şi simplu africanii au văzut că are succes şi l-au lăsat în pace. Pînă la Cupa Africii din Egipt, din februarie, cînd a fost eliminat din grupă şi chiar prim-ministrul Ghanei i-a cerut demisia. N-a plecat doar pentru că a ştiut că a merge acum la Cupa Mondială e o şansă unică. Periclitată cu două săptămîni înainte de un interviu dat nemţilor de la Bild, în care spunea că africanii sînt indisciplinaţi. Ziarele din Ghana l-au acuzat de rasism şi au titrat furioase: Arzi în iad, rasistule! N-a vrut să plece, pentru că visa la turneul final.

La primul meci, Sammy, revenit la echipă, a greşit flagrant la golul doi al Italiei. Cu Cehia a fost doar rezervă. Şi Ghana a bătut cu 2-0. Ratomir a avut încă o dată dreptate. Acum mai are o problemă: în Ghana toată lumea crede că echipa poate cuceri titlul mondial. Sîrbul de pe bancă zîmbeşte cumva amar şi nu spune decît că n-a văzut în viaţa lui atîta lipsă de realism.

Eu aş zice că doar Domeneq, antrenorul francezilor, e posesorul uneia. Încăpăţînat, acesta refuză să vadă că echipa lui nu mişcă nimic cu un singur vîrf şi se ia la ceartă pentru asta chiar şi cu Zidane. Ca orice prostănac, piere pe limba şi pe mîna lui, încăpăţînat şi fudul pînă peste poate. Nu prea mă deranjează deranjul francezilor, mai ales că Brazilia a dovedit că poate ieşi zîmbind din situaţii complicate, cum a fost cea cu Australia, o echipă frumoasă foc, dar cam naivă şi speriată că poate juca aşa de bine. Suficient de bine cît să rămînă în calculele calificării cu şanse mari, după ce Croaţia şi Japonia au terminat egal la zero.