Despre ce este vorba, de fapt. Timp de 10 zile, spaţiul lansat în circuitul cultural acum câţiva ani de Festivalul Enescu (transformând o parcare într-un spaţiu al muzicii înalte, sub numele de Piaţa Festivalului), a fost, în acest miez de vară, gazda Mozart Fest. Organizat de Vienna Mozart Music Film Festival, Primăria din Viena şi Primăria Municipiul Bucureşti prin Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti – ARCUB, evenimentul marchează, aşa cum deja ştie toată lumea, 250 de ani de la naşterea lui Wolfgang Amadeus Mozart, fiind una dintre iniţiativele din cadrul Anului Internaţional Mozart. Componentele manifestării sunt concertele în aer liber şi proiecţiile de filme din creaţia lui Mozart.
Pornind de la ideea că Mozart a fost unul dintre artiştii-călători ai epocii sale, acest festival în aer liber a fost organizat în nouă locaţii, atât oraşe în care a ajuns însuşi Mozart – Praga, Brno sau Bratislava – cât şi în alte metropole central şi est europene – Budapesta, Zagreb, Belgrad, Varşovia, Liubliana, Bucureşti. În formula lui exclusiv cinematografică şi vieneză, festivalul există din 1991.
Venind la Bucureşti pe un teren fertilizat în trei ani consecutiv de două ediţii ale Festivalului Enescu şi una a Festivalului Artelor, Mozart Fest a adunat în piaţa dintre restaurantul Cina, Ateneul Român şi Biblioteca Centrală Universitară, vizavi de Palatul Regal, un număr pentru mulţi incredibil de mare de spectatori, evident de cele mai diferite vârste şi condiţii sociale, majoritatea negăsind locuri nici pe scaunele "de concert", nici la cafenelele dispuse pe laturile pieţei. Aşadar, sute de oameni au ascultat în picioare (mai ales în week-end, dar nu numai) muzicieni români mai mult sau mai puţin cunoscuţi, unii dintre ei adunaţi în ansambluri "ad hoc" – precum The Harmonious Blacksmith – alţii evoluând în formule consacrate, precum Opera Comică pentru Copii. Intrarea a fost liberă, concertele programate în jurul orei 20 fiind urmate de proiecţii ale unor filme de diferite genuri cu lucrări mozartiene sau având în centru figura lui Mozart, dintre acestea detaşându-se superbele filme-operă Don Giovanni, Răpirea din Serai şi Nunta lui Figaro. Ca o notă pozitivă în plus faţă de manifestările precedente de acest tip, ambianţa "scenografică" a pieţei este gândită în ideea conturării în acest spaţiu a unei oaze cu flori, verdeaţă şi gazon, în loc de... asfalt, pur şi simplu. De bun gust şi extrem de animate sunt chioşcurile cu suveniruri, cărţi şi discuri sau mini-expoziţia de artă plastică.
Ceea ce a deconcertat oarecum a fost prezentarea (cel puţin cea pe care am ascultat-o sâmbăta trecută), în care Dragoş Bucur se minuna cu glas tare de cât de mulţi spectatori are în faţă, spunând de altfel... la revedere în momentul în care muzicienii intrau pe scenă. Momentul înşiruirii mecanice a pieselor şi părţilor acestora a completat impresia că respectivul prezentator nu avea nici cea mai mică idee ce se întâmplă într-un concert de acest gen şi în mod clar nu înţelegea de ce au venit acele sute de oameni să asculte Mozart. Programele împărţite în sală reflectau aceeaşi lipsă fundamentală de minime cunoştinţe muzicale a celor care au coordonat partea românească a manifestării. Orice spectator este interesat cine, la ce şi ce cântă. La Mozart Fest era greu, poate chiar imposibil să afli.
Trecând peste aceste chestiuni de formă, important este că presupunerea că Mozart Fest va avea un succes imens s-a confirmat, demonstrându-ne încă odată că în 2006 cultura nu mai poate face abstracţie de "ambalaj" şi de formulele publicitare şi că trebuie să renunţe să strâmbe din nas cu superioritate, să caute titluri, sonorităţi, imagini şi "coperţi" atractive pentru a convinge un public bombardat cu informaţie de toate genurile într-un ritm fără precedent.
(Articolul va apărea şi în Adevărul literar şi artistic din 16.07.2006)