Is this really a man's world?

(Pe 24 decembrie 2011, în vreme ce mama și soră-mea împodobeau bradul, eu îmi număram banii strânși de la colindat. Aveam degetele vineții. Nu conta. Trebuia să-mi iasă la socoteală șase milioane-n bani vechi, să-mi cumpăr și eu samsungul corby apărut deja de doi ani, pe care toate colegele îl aveau. Roz. Neapărat Roz, pentru că Nico are galben și nu vreau să avem la fel. Maaaama!, am toți banii, am fix șase milioane;
- dacă-mi dai banii ăștia acum, îți cumpăr un taur și-n câteva luni, îți dau dublu de bani, dacă ai noroc, chiar triplu; îmi spune tata,
- s-o crezi tu,
- fii atentă, îți cumpăr Samsung Corby de Crăciun, îmi dai banii, îți cumpăr un taur și ți-i triplez în nouă luni maxim, așa vrei?

Nu. Îmi lipesc palmele de sobă. Mă pișcă frigul din ele până la durere. Am muncit banii ăștia, tata, i-am muncit în frig și am îndurat uși trântite-n nas, mi-au înghețat corzile vocale, am răgușit. Mi-e frig. Mi-e al dracului de frig, dar am banii. Pe toți. Nu trebuie să-ți cer nici măcar un leu în plus. Sunt atât de fericită! - până când o aud pe soră-mea. Negociază.
- deci, io n-am bani acuma, dar: mă împrumuți, îmi cumperi un taur cu șase milioane, scoți triplu și îmi dai dublu, ca să-ți iei partea ta de bani pe care mi-o dai acuma;
bine;

În toamna din 2011, soră-mea a primit un teanc de optișpe milioane vechi. Nu i-a scăzut împrumutul pentru că nu i-a fost frică de investiție. Pe bune, taaata? Samsungul meu Corby l-am spart la basket. )

Abia mi-am făcut buletinul. Ne urcăm într-un fiat cu o carlingă plină cu miei. Mergem la Omar să-i vindem; merg mai mult ca să-nvăț negoțul (nu, nu l-am învățat nici până în ziua de azi); Omar are ditamai ferma, dar și tata are. Sunt bărbați zdraveni, Omar are treizeci și doi de ani, trei neveste și o limbă al dracului de ascuțită. Tata are patruzeci și cinci ani, două fete, o nevastă, două mii de oi și o minte mai ascuțită ca limba lui Omar. Râd, se enervează, țipă. Cred că vorbesc cinci limbi, pentru că Omar nu vorbește bine limba română. Nu știu cum naiba fac, învârt cifre pe limbă cu o viteză amețitoare, se târguiesc până la sânge, tata dă să plece, Omar îl trage înapoi. Scade prețul. Tata îmi face cu ochiul. Dau din mâini în toate direcțiile, Mareane, Dunezeu agiută la omul bun, tata râde, Mareane, anțelege-mă si tu pe mine, tata râde; par doi mafioți super-cool; se-mbrățișează. Își strâng mâna și amândoi știu că or să mai facă afaceri.

Port un maiou albastru și pantaloni teribil de scurți. În curtea lui Omar, mișună multe femei cu capul acoperit și straie lungi, nu le-o fi cald?, mă gândesc, atunci. E ciudat. Și-n ziua de azi primul gând care-mi trece prin minte, când în arșița verii văd femei musulmane acoperite în atâte văluri negre, e tot același: nu le-o fi cald?, abia apoi urmează să mă-ntreb: nu le doare? tinerețea pitită pe după văl?, frumusețea neîngăduită privirii?, singurătatea?, că-s soția nr.5 al unui singur bărbat?, nu le-o fi, în mama mă-sii, cald de-atâta furie, de-atâta tăcere, de-atâta supunere? În fine. Omar vine spre mine, facem cunoștință, sunt destul de înfiptă, îi zâmbesc și îmi zâmbește înapoi; Mareane, e fica ta?, da, Omare, îi răspunde tata. Scoate dintr-un teanc uriaș de bani cinci sute de mii vechi și mi-i dă, esti furumoasă, mulțumesc. Omar are ochi arzători ca tăciunele, dar zâmbet cald. A învățat limba română în doar câteva luni. Amândoi se îndepărtează. Palma mare și lată a lui Omar zăbovește un pic prea mult pe umărul lui taică-miu care se încruntă tot mai tare. Apoi urmează o avalanșă de râsete. Tata pornește mașina.
Vrea să te ia te nevastă, mi-ar da cămile multe pentru tine,

Tac. Mi se face rău. Glumește?, sigur că glumește, altfel de ce râde?,
Să-i spui să-și bage cămilele-n fund că n-am de gând să mă mărit cu el,

Tata tace, De ce taci?,
Nici pe toate diamantele din lume nu te-aș vinde, prostănaco;

Mă gudur totuși. Nu știu câte fete de la mine din clasă au mai fost cerute în căsătorie la paișpe ani și oricum, mai merg cu tata la ferma lui Omar pentru că e băiat bun. Mă uit la bancnota din buzunar; nu mi-ar strica să-mi mai dea câteva, oricum tata a spus că nu trebuie să mă mărit cu el.

Tata m-a învârtit prin toate cercurile de bărbați: afaceriști, politicieni, cârciumari, bețivani, rockeri, preoți, milionari, fermieri, etc. Și de fiecare dată mi-a plăcut. Mirosul de trabuc și whiskey. Bronzul, transpirația, banii, discuțiile. Dar mai ales faptul că, fiind fata lui taică-miu, nimeni nu se putea atinge de mine, așa că puteam să observ liniștită, de la distanță, o lume care nu semăna deloc cu cea cu care fusesem obișnuită, a femeilor: mirosul de coafor și păr ars a bigudiuri, parfumuri dulci și enervante, bârfe plictisitoare în combinație cu miros de ojă roșie și acetonă, cafea, zaț, superstiții. Poate că de-aia, de cele mai multe ori, mă cocoțam deasupra cocului roșcat al maică-mii și-i șopteam la ureche m-am plictisit, sună-l pe tati să ne ia de aici, și mama zâmbea. Pentru că mama ura la fel de tare mirosul de ojă roșie.

Când mă fac mare, vreau să fiu bărbat,
Cresc. Sunt, în continuare, mult mai tare prietenă cu băieții. Jucăm fotbal, ne batem și fumăm. Dar cresc. Și tata nu iese cu mine-n spatele blocului, nici în cârciumă, nici la întâlniri. Tata nu merge cu mine la facultate, nu se mută cu mine în București, nu-și înfige ochii-spadă în pieptul altor bărbați care-mi observă creșterea și și-o doresc. Nu mă avertizează, nu-mi pune cuvinte pe limbă, nu mă apăra, nu-mi spune când trebuie să fug, nu-mi spune când trebuie să tac și nici când să ripostez.

O cârciumă în care se aude It's a man's world; 2022. O masă de opt bărbați. Un al nouălea vine, e nou și poți să tai din aer, testosteronul. Cu un briceag. Respectivul strânge cu forță mâinile masculilor, fac cunoștință. Dă skip cu brio peste moaca mea timidă, de parcă nici n-aș exista. Vorbesc între ei. Presupun că e-n regulă, is this a man's world? Pe naiba. Mă fac din ce în ce mai mică, aș vrea atât de mult să dispar, sau dacă nu, aș vrea să port o rochie din mătase roșie, să arăt ca Michelle Pfeiffer și-n jurul meu, în loc de bărbații ăștia care fumează iqos, să fie opt copii ale lui De Niro care joacă poker cu mine. De ce-mi doresc atât de tare să mă fac bărbat când o să fiu mare? Ca să mai existe încă un bărbat pe lumea asta care să nu creadă că poate să cumpere o femeie, nici pe un milion de cămile.