Cum au zburat șoimii verzi peste Buenos Aires (Argentina - Arabia Saudită 1-2)

Mai bine mai târziu decât niciodată. Sfântă vorbă. Din nenumărate situații m-a salvat. Așa că, la o zi după meci, am reușit să mă ascund în sânul unei clipe de tihnă și să vă povestesc cum s-a văzut înfruntarea Argentina - Arabia Saudită (ARG-KSA), de pe canapeaua mea, de data aceasta prevăzută cu limonadă și alune.

Impozant, Lusail Iconic Stadium își deschide brațele pentru 80.000 de spectatori, dar se adună 80.012 inimi, care fie bat alături de aripile "șoimilor verzi", fie se ascund sub tricourile echipei Argentinei.

Saudiții, în formație de 4-4-2, au lovitura de începere. Camera îi surprinde zâmbetul lui Lautaro Martínez, cel ce a înscris 21 de goluri în 41 de apariții la naționala Argentinei, însă, Dumnezeu mă ierte, dar demult, pe când se potcovea puricele la un picior cu 99 de oca de fier, tunsoarea lui Lautaro era executată de Miliție ca sancțiune pentru huligani. Dar asta nu mă face să îl iubesc mai puțin.

Am sărit ca arsă în minutul 2, când colosalul Lionel Messi preia o minge pe care o șutează în colțul porții Șoimilor Verzi, de unde este scoasă cu sete de portarul Al Owais, spre disperarea mea și a suporterilor argentinieni. Jocul e dinamic. Se simte adrenalina, care își țese drum din Qatar, în toate colțurile lumii. Ambele echipe par că și-au construit un joc ofensiv.

Foarte, foarte vocali sunt fanii Arabiei Saudite. Nu se pot hotărî dacă să arunce cu huiduieli sau cu urale așa că e un haos fonic. Probabil că printre ei se numără mulți admiratori ai lui Messi, fie că recunosc au ba. În minutul 6, Lionel bate un corner, care mă ridică de pe canapea, cu alunele strânse bine în pumn. Parcă sunt tata: "Haide, măăă, haideee". Messi mă aude, dar mă aude și portarul saudit care parează mingea. Între minutele 8 și 10 am crezut că nu scap fără un comprimat de Extravalerianic. Argentina primește o lovitură liberă. Paredes este îmbrățișat de un adversar, cade în careu și asta atrage un... un... penalty! Iubesc VAR-ul. Messi execută lovitura de la 11 metri și trimite la firul ierbii, în colțul stâng al porții, mingea care va scrie pe tabela de marcaj 1-0, spre bucuria mea și a multor inimi.

Urmează un contraatac slab al saudiților, care nu reușesc să mai construiască nimic până prin minutul 22. Papu Gomez îi trimite o pasă (genială - ar spune comentatorii jocului) grozav, grozav de bună lui Martinez, care nu se concretizează într-o reușită. Minutul 23: Goool, Messi! Da! Ăsta-i spiritul! Nu? Ofsaid? Nuuu! Iau o gură de limonadă, furioasă și eu și limonada, evitând astfel să închid televizorul. L-am privit îndelung pe Martinez. Mereu mă trimite cu gândul la cântărețul italian Tiziano Ferro, mai ales din profil. Parcă l-ar fi prins membrii mafiei italiene pe Ferro și l-ar fi tuns cu forța. Nu știu ce am astăzi. Sunt microbistă ori hair stylistă? Prefer stelistă. Nu aruncați cu cărămizi.

În minutul 28 m-am urcat pe canapea, strigând "goooool" din toți rărunchii. Gomez îi pasează iubitului meu din altă viață, Martinez, care înscrie... care a înscris... stai! VAR? NU! Nuuu! Destinul mă urăște. VAR-ul strigă "ofsaid" la toată lumea, iar eu mă prăbușesc, tristă și fără de speranță. Messi, unde ești?

Minutul 48: Senzațional șutul lui Al Shehri, care plasează mingea în colțul drept de jos al porții argentinienilor. E gol! Superb! Tabela de marcaj e echilibrată. E 1-1 și e noapte în inima mea sub forma unei mingi de fotbal. Din acest moment pot felicita jocul excepțional construit de defensiva saudită. Mai rău, în minutul 53, Al Dawsari trimite în vinclu, cu un șut puternic, spectaculos, mingea care schimbă scorul în 2-1 pentru Șoimi.

Scenă ruptă dintr-o coridă, în minutul 62. Sauditul Al Malki intră precum un taur în coastele lui Alvarez și îl trântește de gazon, probabil satisfăcut, în urma antrenamentelor făcute cu prietenii lui, toreadorii. Nicolas Tagliafico atacă poarta saudită, în timp ce eu răgușesc, încurajându-l, dar fără succes. Portarul Al Owais apără miraculos în minutul 63.

După cum se poate observa, nu știu ce a meșterit Messi, nu știu cum a reușit Argentina să fie atât de slabă. Mă doare să o spun și să o scriu. Saudiții au jucat incisiv, agresiv, anulând multele pase precise ale Argentinei.

Cea mai bună prietenă a mea a stat cu mine în telefon, cât am urlat, încurajat, afurisit... Pe românește, cât m-am transformat, comentându-i cât de ineficient e jocul Argentinei și cum m-au scos din țâțâni saudiții. Nu-mi ajung două posturi să mă spovedesc. Ea râdea și îmi spunea că se simte alături de Ilie Dobre. Aveam ceva din privirea lui, adevărat. Dezamăgită e cuvântul zilei. Ba nu. Dezastruos. Pentru mine. Pentru suporterii argentinieni.

În minutul 4 al prelungirilor reprizei a doua, portarul Al Owais iese din poartă pentru a para șutul lui Messi, dar îl lovește pe coechipierul său, Al Shahrani cu genunchiul în cap. Acesta e knock out, scos de pe teren și dus la spital. Plâng. E inuman să treci prin așa ceva.

Lola mea nu a fost prezentă la meci. Zbura prin bucătărie, în căutare de mei. Că la mine în casă crește mei pe centrală, pe dulapuri, iar în aragaz îi pun vitamine la copt. E o oportunistă și o ador. Drept e că s-o fi speriat, sărmana, de galeria formată dintr-un singur suporter, din sufragerie.

Mai am meciuri de comentat și de așternut aici, dar până vineri mă mut, oarecum, la serviciu.

Vă cuprind cu inima!

Hai, România!