Motto: "E adevărat că puțina morală pe care o știu, am învățat-o pe terenurile de fotbal și pe scenele de teatru care au rămas adevăratele mele universități... Am învățat repede că o minge nu va veni niciodată de acolo de unde vă așteptați." (Albert Camus, albert-camus-et-le-foot-ce-que-je-sais-de-la-morale-cest-aufootball-que-je-le-dois)
Duminică, 27 noiembrie 2022. A opta zi
Al Bayt Stadium, autori gmp Architekten von Gerkan, Marg und Partner este stadionul meciului vedetă al acestei zile.
Deși sonorul transmisiunii TV nu a fost la cel mai înalt nivel tehnic s-au putut auzi imnurile celor două țări ale căror echipe erau pe teren. Spania contra Germania:
Hoffmann von Fallersleben (pe numele lui adevărat August Heinrich Hoffmann) este cel care în anul 1841 a scris versurile Das Lied der Deutschen devenite celebre (pe muzica lui Franz Joseph Haydn) și din care în zilele noastre se cântă numai primele trei strofe:
"Deutschland, Deutschland über alles,
Über alles în der Welt..."
("Germania, Germania mai presus de toate,
Decât orice pe lume...")
Ascultând imnul Germaniei mi-am amintit vorba aceea arhicunoscută despre echipa Germaniei: "Nu poți fi sigur că i-ai bătut decât atunci când îi vezi urcați în avion".
Așadar duminică seară, în ziua a opta a Campionatului Mondial din Qatar, a venit și ora meciului care putea hotărî rămânerea sau plecarea acasă a Germaniei, ca urmare a înfrângerii din meciul cu Japonia. Dar din ceea ce promitea la începutul zilei să fie o dramă schilleriană s-a născut, de fapt, o melodramă cu un final aproape previzibil, după ce japonezii au pierdut inexplicabil meciul cu Costa Rica. O soluție care să le convină amânduror echipe exista, și se pare că cele două echipe au găsit-o: un meci egal.
Spania și Germania sunt oricând două candidate foarte serioase la câștigarea titlului de Campion Mondial, dar duminică meciul a început într-o tensiune așteptată. Echipa Spaniei mi se pare în formă, fostă campioană mondială, semifinalistă la ultimul Campionat European (2020-2021) și cu o singură înfrângere în 2022. Echipa Germaniei, multiplă campioană mondială, mi se părea o echipă care-și pierduse cumpătul, ceea ce nu s-a mai întâmplat de multă vreme.
În plus felul în care spaniolii mișcau mingea pe teren, viteza, driblingurile, țesătura de pase îi arata ca favoriți. Ca să dovedească că sunt "les vrais champions", după un șir de combinații amețitoare, în minutul 62 Jordi Alba îi dă o pasă lui Alvaro Morata care-l face neputincios, dar și nevinovat, pe Neuer. După acest gol, Luis Enrique Martínez García (antrenorul din ultimii ani al Spaniei - mai precis din 2018, dar cu o pauză de 4 luni în 2019) dansa, sau mai bine zis țopăia, de bucurie, ca un mic cangur pe marginea terenului, iar tribunele cu suporterii spanioli făceau valuri.
Douăzeci și unu de minute a ținut bucuria căci, în minutul 83, Jamal Musiala creează o fază care-l pune pe Niclas Füllkrug în postura de a înscrie golul egalării. Ceea ce a urmat era ușor de ghicit, echipele păreau mulțumite cu acest scor, așa că am văzut un joc de pase, cu câteva contraatacuri de ambele părți, cu posesie superioară a balonului din partea Spaniei, bla, bla.
Meciul nu mai era chiar în totalitate la mâna spaniolilor, deși ținuseră mingea mai mult decât germanii, dar timpul trecea. Și în minutul 97 arbitrul, parcă ușurat că a scăpat de acest meci, a fluierat sfârșitul.
Și conform butadei pomenite la început, fotbaliștii germani au reușit și de data asta să schimbe soarta meciului. Micul "cangur" spaniol (mă refer la Luis Enrique!) era puțin trist, căci spera la o gură de aer după această încercare și mai ales să iasă liniștit din grupa sa.
Rezultate:
Costa Rica - Japonia 1-0 (0-0)
Maroc - Belgia 2-0 (0-0)
Croația - Canada 4-1 (2-1)
Spania - Germania 1-1 (0-0)
Nici azi nu uităm că Campionatul Mondial are și o față cruntă:
Cele patru meciuri de luni sunt aproape hotărâtoare pentru echipele din grupele G și H. Mă gândesc în special la Brazilia și Portugalia, dar și la Elveția și Serbia. Vom vedea.
Pe curând!