Moartea mea
e blândă și prietenoasă
Atunci când vine șterge praful, îmi aruncă vechiturile
Mă mângâie pe cap ca o mamă bună
Uneori îmi face unghiile cu ojă, îmi îndreaptă părul
Mă ajută să mă lepăd de foame și de pândă
"Acum ai voie să fii, doar să fii, îmi spune
Nu trebuie să te mai lupți pentru dragoste
Nu trebuie nimic
Poți fi absentă, vezi bine că nu te cunoaște nimeni
Poți fi cât vrei de pierdută, de neputincioasă
de leneșă
Nu e nici un monstru sub pat
Îți poți încorda privirea ca pe un arc
cu care vânezi norii
Poți sta o vreme în blana unui câine tolănit la soare
te poți refugia într-un trunchi de brad
câinii și brazii sunt eterni
ei nu au nume
nu au griji și dări de plătit
ei nu se luptă pentru dragoste
nu se lasă schingiuiți în numele dreptății și adevărului
Sunt lucruri pe care nu le vezi decât în lumina amurgului
și lucruri pe care nu le poți trăi decât în lumina dimineții
sau în puterea nopții
e undeva o casă în care locuiești în vis
cunoști locul fiecărei cărți din bibliotecă
al fiecărei căni și farfurii
are o baie romană din care se urcă pe un acoperiș cu palmieri
e mereu un ghem de lână cu andrele pe balansoarul din sufragerie
nu te-ai mirat niciodată că poți cunoaște atât de bine un loc necunoscut
Ți-ai spus cândva că fiecare care face sex după cum îi e sufletul
Fiecare are moartea care i se potrivește", îmi spune
E tandră și îngăduitoare, mă alină
mă asigură că sunt frumoasă oricât aș fi de înfrântă și obosită
preschimbă orice monstru într-o vrăbiuță
ca o mamă bună.