25.12.2022
Aș zice "sunt Vlad Mușat și...", cum am văzut în filme la întâlnirile "Alcoolicilor Anonimi", dar mai mult de două pahare nu beau. Sunt doar anonim. Am descoperit acum câteva zile un pub în Ploiești și pot spune că mi-am găsit locul. E stil anii '60, cu jazz, blues, cu băutură și mâncare bună, cu tablouri ale marilor muzicieni pe pereți, o mașină de scris defectă, câteva pipe și un aer american, "tomwaits"-ian.


Într-o pagină aș putea să vorbesc despre cum am lansat o carte, cât de mișto a fost la "Bookfest" și ce oameni minunați mi-au fost alături; despre cum mi-am făcut prieteni pe viață și superbul episod de la Ipotești, unde m-am simțit ca acasă, la fel cum m-am simțit și la Alba Iulia. De fapt, vreau să mă folosesc de acest așa-zis bilanț ca să cinstesc memoria unui foarte bun prieten. Sunt încă sub influența dispariției lui Robert (sau Robbie), un tânăr foarte inteligent și prea bun pentru mileniul ăsta. Îi reproșez constant lui Dumnezeu că îi ia prea devreme pe oamenii care ne arată CALEA. Pare că Raiul e în criză de suflete bune, altfel nu-mi explic unele lucruri.

Țin minte că am fost la un concert "Hammerfall" cu Robert, la Hard Rock Cafe (am mai fost la încă vreo două concerte, în diferite locuri și la un meci al Stelei), și asta rămâne una dintre cele mai mișto amintiri. Să bei un pahar cu vin (era scump și prost vinul, de asta nu ne-am înfipt la mai mult) și să asculți muzica preferată alături de unul dintre cei mai dragi oameni... e de neprețuit (când scriu rândurile astea ascult Hammerfall - Glory To The Brave).


O veste tragică te lovește destul de tare și-ți arată cât de scurtă și prețioasă e viața. Mă gândeam la planurile mele de viitor, că peste cinci ani sper să... Totuși, nici n-aș putea trăi fiecare zi ca pe ultima, m-aș minți. Am nevoie de o bere în pub-ul ăla, dar la ora asta e închis. Ultima dată ploua torențial și vedeam pe geam cum centrul orașului se "dezintegrează". Dacă aș fuma, mi-aș aprinde acum o țigară. Dacă aș bea constant, mi-aș aduce lângă mine o sticlă cu vin roșu. Am să beau apă, pentru că sunt cinic.

În 2022 a fost și Campionatul Mondial de Fotbal și cu siguranță am fi vorbit despre echipele favorite. Mi-au venit în minte acum alte amintiri, cu nopțile pe care le pierdeam jucând cu poftă FIFA 2007 și 2008. În realitate, eu aș fi Mourinho, iar el Klopp, așa cred. Doamne, încă nu conștientizez...

În 2022, așa cum am pomenit, am publicat o a doua carte de poezie, O lume-ntreagă în picioarele goale (Editura "Junimea"), pe care, așa cum a făcut și cu prima, La inaugurarea cimitirului de elefanți (Editura "Junimea" - 2020), Robbie a cumpărat-o cu mare bucurie, plătind dublu. I-am zis că nu trebuie să-mi dea niciun ban, că o ofer din suflet, dar a insistat, doar prietenia e una, iar răsplata muncii e altceva. Vă dați seama pe cine am pierdut? Și ca o ultimă chestie, în ultimele convorbiri avute ne reproșam că nu stăm mai des la povești... Drum bun în lumină, prieten drag!

"Nothing on earth stays forever
But none of your deeds were in vain
Deep in our hearts you will live again
You're gone to the home of the brave..."
(versuri din melodia "Hammerfall" - Glory To The Brave)

*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus